Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Mas ahora los más mozos de días que yo, se rien de mí, cuyos padres yo desdeñara de ponerlos con los perros de mi ganado,
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Porque ¿para qué había yo menester la fuerza de sus manos, en los cuales pereció el tiempo?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Por causa de la pobreza y de la hambre solos: que huían a la soledad, al lugar tenebroso, asolado y desierto.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Que cogían malvas entre los árboles, y raíces de enebros para calentarse.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Eran echados de entre las gentes, y todos les daban grita como a ladrón.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Que habitaban en las barrancas de los arroyos, en las cavernas de la tierra, y en las piedras.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Que bramaban entre las matas, y se congregaban debajo de las espinas.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Hijos de viles, y hombres sin nombre: mas bajos que la misma tierra.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Y ahora yo soy su canción, y soy hecho a ellos refrán.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Abomínanme, aléjanse de mí; y aun de mi rostro no detuvieron su saliva.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Porque Dios desató mi cuerda, y me afligió; y quitaron el freno delante de mi rostro.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
A la mano derecha se levantaron los muchachos; rempujaron mis pies, y pisaron sobre mí las sendas de su contrición.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Mi senda derribaron: aprovecháronse de mi quebrantamiento; contra los cuales no hubo ayudador.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Vinieron como por portillo ancho: revolviéronse por mi calamidad.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Turbaciones se convirtieron sobre mí: combatieron como un viento mi voluntad, y mi salud como nube que pasa.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Y ahora mi alma está derramada en mí: días de aflicción me han comprendido.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
De noche taladra sobre mí mis huesos, y mis pulsos no reposan.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Con la grandeza de la fuerza del dolor mi vestidura es mudada; cíñeme como el collar de mi ropa.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Derribóme en el lodo, y soy semejante al polvo, y a la ceniza.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Clamo a ti, y no me oyes: me presento, y no me echas de ver.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Háste tornado cruel para mí: con la fortaleza de tu mano me amenazas.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Levantásteme, e hicísteme cabalgar sobre el viento, y derretiste en mí el ser.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Porque yo conozco que me tornas a la muerte, y a la casa determinada a todo viviente.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Mas él no extenderá la mano contra el sepulcro; ¿clamarán los sepultados cuando él los quebrantare?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
¿No lloré yo al afligido, y mi alma no se entristeció sobre el menesteroso?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Cuando esperaba el bien, entonces me vino el mal; y cuando esperaba la luz, vino la oscuridad.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Mis entrañas hierven, y no reposan: previniéronme días de aflicción.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Denegrido anduve, y no por el sol: levantéme en la congregación, y clamé.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Hermano fui de los dragones, y compañero de las hijas del avestruz.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Mi cuero está denegrido sobre mí, y mis huesos se secaron con sequedad.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Y mi arpa se tornó en luto, y mi órgano en voz de lamentantes.
