Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Pero ahora, se burlan de mí los que son más jóvenes que yo, a cuyos antepasados yo rehusé dejar con los perros de mi rebaño,
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
pues ¿para qué me servía la fuerza de sus manos, si su edad madura y su vigor perecieron?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Están anémicos a causa de la miseria y el hambre. Roen la tierra reseca y huyen a la desolación, al lugar tenebroso y despoblado.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Arrancan malvas entre los matorrales y se alimentan con raíces de enebro.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Están expulsados de la comunidad. Contra ellos gritan como a ladrones.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Viven en barrancos espantosos, en cuevas de la tierra y en las peñas.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Aúllan entre los matorrales y se apiñan bajo las ortigas.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Generación de necios, generación sin nombre, echados a latigazos de esta tierra.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
¡Y ahora soy su motivo de mofa y les sirvo de refrán!
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Me repugnan y se alejan de mí. De mi presencia no refrenan su saliva.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Porque Él aflojó la cuerda de mi arco y me afligió, ellos se quitaron el freno frente a mí.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
A mi derecha se levanta el populacho, enredan mis pies, me preparan caminos destructivos,
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
desbaratan mi senda, se aprovechan de mi calamidad y nadie los restringe.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Vienen como abridores de amplia brecha [en el muro] y en medio de la ruinosa tormenta se abalanzan contra mi calamidad.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Los terrores me asaltan de repente, combatieron mi honor como el viento y mi prosperidad desapareció como nube.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Ahora mi alma se me derrama. Los días de aflicción se apoderaron de mí.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
La noche me taladra los huesos y los dolores que me corroen no descansan.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Una fuerza poderosa desfiguró mi ropa y me aprieta como el cuello de mi abrigo.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Me derribó en el lodo. Quedé como el polvo y la ceniza.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Clamo a Ti, y no me respondes. Me presento, y Tú no me atiendes.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Te volviste cruel conmigo y me persigues con la fuerza de tu mano.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Me levantas, me haces cabalgar sobre el viento y me deshaces en la tormenta.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Porque yo sé que me conduces a la muerte, a la casa de reunión para todos los vivientes.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
¿Sin embargo no extiendes tu mano al que está sobre una pila de ruinas o en su desastre, y por tanto pide socorro?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
¿No lloré por el afligido? ¿No tuvo compasión mi alma del menesteroso?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Pero cuando esperaba el bien, me vino el mal. Cuando esperaba luz, me vino oscuridad.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Mis órganos internos se agitan y no reposan. Me confrontan días de aflicción.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Ando ennegrecido, y no por el sol. Me levanto en la congregación y pido ayuda.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Soy hermano de chacales y compañero de avestruces.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Mi piel ennegrecida se me cae, y mis huesos arden de calor.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Por tanto, mi arpa se convirtió en lamento, y mi flauta es la voz de los que lloran.
