Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
“Pero ahora los que son más jóvenes que yo se burlan de mí, cuyos padres consideré indignos de poner con mis perros pastores.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
¿De qué me sirve la fuerza de sus manos? hombres en los que la edad madura ha perecido?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Están demacrados por la carencia y el hambre. Roen la tierra seca, en la penumbra del desperdicio y la desolación.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Arrancan hierbas saladas junto a los arbustos. Las raíces del árbol de la retama son su alimento.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Son expulsados de entre los hombres. Lloran tras ellos como tras un ladrón,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
para que vivan en valles espantosos, y en agujeros de la tierra y de las rocas.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Rebuznan entre los arbustos. Están reunidos bajo las ortigas.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Son hijos de locos, sí, hijos de malvados. Fueron expulsados a latigazos de la tierra.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
“Ahora me he convertido en su canción. Sí, soy un sinónimo para ellos.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Me aborrecen, se alejan de mí, y no duden en escupirme a la cara.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Porque ha desatado su cuerda y me ha afligido; y se han desprendido de la restricción ante mí.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
A mi derecha se levanta la chusma. Me apartan los pies. Ellos lanzan sus caminos de destrucción contra mí.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Marcan mi camino. Promueven mi destrucción sin la ayuda de nadie.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Como a través de una amplia brecha llegan. Se enrollan en medio de la ruina.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Los terrores se han vuelto contra mí. Persiguen mi honor como el viento. Mi bienestar ha pasado como una nube.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
“Ahora mi alma se derrama dentro de mí. Los días de aflicción se han apoderado de mí.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
En la estación nocturna mis huesos están calados en mí, y los dolores que me roen no tienen descanso.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Mi vestimenta está desfigurada por una gran fuerza. Me ata como el cuello de mi túnica.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Me ha arrojado al fango. Me he convertido en polvo y cenizas.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Clamo a ti, y no me respondes. Me pongo de pie, y tú me miras.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Te has vuelto cruel conmigo. Con la fuerza de tu mano me persigues.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Me alzas al viento y me conduces con él. Me disuelves en la tormenta.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Porque sé que me llevarás a la muerte, a la casa designada para toda la vida.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
“Sin embargo, ¿no se tiende la mano en su caída? ¿O en su calamidad, por tanto, clamar por ayuda?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
¿No lloré por el que estaba en apuros? ¿No se afligió mi alma por los necesitados?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Cuando buscaba el bien, vino el mal. Cuando esperaba la luz, llegó la oscuridad.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Mi corazón está turbado y no descansa. Me han llegado días de aflicción.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Voy de luto sin el sol. Me pongo de pie en la asamblea y pido ayuda.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Soy hermano de los chacales, y compañera de los avestruces.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Mi piel se ennegrece y se desprende de mí. Mis huesos están quemados por el calor.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Por eso mi arpa se ha convertido en luto, y mi pipa en la voz de los que lloran.
