Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Pero ahora se ríen de mí personas mucho más jóvenes que yo; personas a cuyos padres no pondría a trabajar con mis perros pastores.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Son demasiado débiles para serme útiles y están agotados.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Adelgazados por el hambre y la necesidad, tratan de comer la tierra seca en el desierto oscuro y desolado.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Allí recogen hierbas del desierto y las hojas de los arbustos, y comen las raíces de las retamas.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Fueron expulsados de la comunidad.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
La gente gritaba tras ellos como si fueran ladrones. Tienen que vivir en barrancos peligrosos, en cuevas y entre las rocas.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Gritan como animales entre los arbustos; se acurrucan entre la maleza para refugiarse.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Son gente insensata, sin nombre, que ha sido expulsada de la tierra.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Pero ahora se burlan de mí en sus cantos; ¡me he convertido en un chiste para ellos!
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Me desprecian y rehúyen; no dudan en escupirme a la cara.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Dios ha aflojado la cuerda de mi arco y me ha humillado.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
La chusma se levanta contra mí, y me hace correr; como una ciudad sitiada planifican formas de destruirme.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Cortan mi vía de escape; provocan mi caída y lo hacen sin ayuda de nadie.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Entran por una amplia brecha; se precipitan mientras el muro se derrumba.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Me invaden los terrores; mi honor se lo lleva el viento; mi salvación se desvanece como una nube.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Y ahora mi vida se desvanece; cada día la desesperación me atenaza.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Por la noche mis huesos agonizan; el dolor me roe y no cesa.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Dios me agarra bruscamente por la ropa; me tira del cuello de la camisa.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Me ha arrojado al barro; me ha humillado como polvo y ceniza.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Dios, clamo a ti, pero no respondes; me presento ante ti, pero ni siquiera te fijas en mí.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Te has vuelto cruel conmigo; usas tu poder para hacerme sufrir.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Me levantas y me llevas en el viento; me arrojas en el torbellino.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Sé que me llevas a la muerte, al lugar donde van todos los vivos.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
¿Quién querría dar una patada a un hombre cuando está abatido, cuando claman por ayuda en su momento de dificultad?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
¿No lloré por los que pasaban por momentos difíciles? ¿No me afligí por lo que sufrían los pobres?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Pero cuando busqué el bien, sólo vino el mal, y cuando esperé la luz, todo lo que vino fue oscuridad.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
En mi interior hay confusión, nunca se detiene; me enfrento a días de desesperación.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Estoy tan deprimido; ver el sol no ayuda. Me pongo de pie en la asamblea y clamo por ayuda.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Soy como un hermano de los chacales, un compañero de los búhos.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Mi piel se ennegrece sobre mí; y mis huesos arden dentro de mí.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Mi lira sólo toca canciones tristes, y mi pipa es la voz de los que lloran.
