Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
“Mas ahora se ríen de mí los que tienen menos años que yo, a cuyos padres yo hubiera desdeñado de tomar como perros para mi ganado.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Aun la fuerza de sus manos ¿de qué me habría servido? ya que carecen ellos de todo vigor.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Muertos de miseria y de hambre roen el yermo, la tierra desolada y vacía.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Recogen frutos amargos de arbustos, y se sustentan con raíces de retama.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Expulsados de la sociedad, y perseguidos con gritos habitan como ladrones,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
en los barrancos de los torrentes, en las cuevas de la tierra y en las breñas.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Entre la maleza lanzan sus gritos, y se reúnen bajo las zarzas.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Son hombres insensatos, hijos de gente sin nombre, echados del país a viva fuerza.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Y ahora soy escarnecido por ellos y el objeto de sus pullas.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Me abominan, se apartan de mí; y no se avergüenzan de escupirme en la cara.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Han perdido todo freno, me humillan y pierden todo respeto en mi presencia.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
A mi derecha se levanta el populacho; hacen vacilar mis pies; traman contra mí maquinaciones para perderme.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Me cortan el camino, procuran mi caída; nadie me presta auxilio contra ellos.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Como por brecha ancha irrumpen, se revuelcan entre los escombros.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Me han acometido terrores, y como el viento se llevan mi nobleza; cual nube pasó mi prosperidad.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Ahora mi vida se derrama dentro de mí, se han apoderado de mí días aciagos.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
La noche me taladra los huesos, y no me dan tregua los que me roen.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Su gran muchedumbre ha desfigurado mi vestido; me ciñen como el cabezón de mi túnica.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Me han echado en el lodo, soy como el polvo y la ceniza.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
A Ti clamo por auxilio, y Tú no me respondes; permanezco en pie, y Tú me miras (con indiferencia).
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Te has tornado para mí en enemigo, y me persigues con todo tu poder.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Me alzas sobre el viento, y me haces cabalgar; me sacudes sin darme sostén.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Porque bien sé que me entregarás a la muerte, a la casa adonde van a parar todos los vivientes.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Sin embargo el que va a perecer ¿no extiende su mano? en su aflicción ¿no pide auxilio?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
¿No lloraba yo con el atribulado? ¿no se afligía mi alma por el pobre?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Pero esperando el bien, me vino el mal; aguardando la luz he quedado cubierto de tinieblas.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Mis entrañas se abrazan sin descanso; me han sobrevenido días de aflicción.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Ando como quien está de luto, sin alegría, me levanto en la asamblea para clamar por auxilio.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Soy ahora hermano de los chacales, y compañero de los avestruces.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Ennegrecida se me cae la piel, y mis huesos se consumen por la fiebre.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
El son de mi cítara se ha trocado en lamentos, y mi flauta en voz de llanto.”
