Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Toda sedaj me imajo tisti, ki so mlajši od mene, v posmeh, katerih očete bi preziral, da jih postavim s psi svojega tropa.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Da, kako naj mi moč njihovih rok koristi, zrelost je odšla od njih?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Zaradi potrebe in lakote so bili osamljeni. Bežijo v divjino, v prejšnjem času zapuščeno in opustošeno.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Ki sekajo egiptovsko špinačo pri grmih in brinove korenine so njihova hrana.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Pregnani so bili izmed ljudi (za njimi so vpili kakor za tatom),
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
da prebivajo v pečinah dolin, v zemeljskih votlinah in v skalah.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Med grmovjem so rigali, pod koprivami so bili zbrani skupaj.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Bili so otroci bedakov, da, otroci nizkotnih mož, bili so zlobnejši kakor zemlja.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Sedaj sem njihova pesem, da, jaz sem njihova tarča posmeha.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Prezirajo me, bežijo daleč od mene in ne prizanašajo mi pljunka v moj obraz.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Ker je odvezal mojo vrvico in me prizadel, so tudi oni popustili uzdo pred menoj.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Na moji desni roki vstaja mladina. Moja stopala odrivajo in zoper mene so dvignili poti svojega uničenja.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Škodujejo moji stezi, postavili so mojo katastrofo, nobenega pomočnika nimajo.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Prišli so nadme kakor [skozi] široko vrzel vodá. V opustošenju so se zgrnili nadme.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Strahote so se zgrnile nadme. Mojo dušo zasledujejo kakor veter in moja blaginja mineva kakor oblak.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Sedaj je moja duša izlita nadme, polastili so se me dnevi stiske.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Moje kosti so prebodene v meni v nočnem obdobju in moje kite nimajo počitka.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Z veliko silo moje bolezni je moja obleka spremenjena; naokoli me veže kakor ovratnik mojega plašča.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Vrgel me je v blato in postal sem podoben prahu in pepelu.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Kličem k tebi, ti pa me ne slišiš. Vstanem, ti pa se ne oziraš name.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Do mene si postal krut; s svojo močno roko se nastrojuješ zoper mene.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Vzdiguješ me k vetru, povzročaš mi, da jaham na njem in raztapljaš moje imetje.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Kajti vem, da me boš privedel k smrti in k hiši, določeni za vse živeče.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Vendar svoje roke ne bo iztegnil h grobu, čeprav v svojem uničenju kričijo.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Mar nisem jokal zaradi tistega, ki je bil v stiski? Mar ni moja duša žalovala za ubogim?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Ko sem gledal za dobrim, potem je prišlo k meni zlo. Ko pa sem pričakoval svetlobo, je prišla tema.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Moja notranjost vre in ne počiva. Dnevi stiske so me ovirali.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Odšel sem žalujoč brez sonca. Vstal sem in klical v skupnosti.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Brat sem zmajem in družabnik sovam.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Moja koža na meni je črna in moje kosti gorijo zaradi vročine.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Tudi moja harfa je obrnjena v žalovanje in moja piščal v glas tistih, ki jokajo.
