Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
А сада смеју ми се млађи од мене, којима отаца не бих хтео метнути са псима стада свог.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
А на шта би ми и била сила руку њихових? У њима беше пропала старост.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Од сиромаштва и глади самоћаваху бежећи од сува, мрачна, пуста и опустошена места;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Који браху лободу по честама, и смреково корење беше им храна.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Између људи беху изгоњени и викаше се за њима као за лупежом.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Живљаху по страшним увалама, по јамама у земљи и у камену.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
По грмовима рикаху, под трњем се скупљаху.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Беху људи никакви и без имена, мање вредни него земља.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
И њима сам сада песма, и постах им прича.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Гаде се на ме, иду далеко од мене и не устежу се пљувати ми у лице.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Јер је Бог одапео моју тетиву и муке ми задао те збацише узду преда мном.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
С десне стране устајаху момци, поткидаху ми ноге, и насипају пут к мени да ме упропасте.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Раскопаше моју стазу, умножише ми муке, не треба нико да им помаже.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Као широким проломом навиру, и наваљују преко развалина.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Страхоте навалише на ме, и као ветар терају душу моју, и као облак прође срећа моја.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
И сада се душа моја разлива у мени, стигоше ме дани мучни.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Ноћу пробада ми кости у мени, и жиле моје не одмарају се.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Од тешке силе променило се одело моје, и као огрлица у кошуље моје стеже ме.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Бацио ме је у блато, те сам као прах и пепео.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Вичем к Теби, а Ти ме не слушаш; стојим пред Тобом, а Ти не гледаш на ме.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Претворио си ми се у љута непријатеља; силом руке своје супротиш ми се.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Подижеш ме у ветар, посађујеш ме на њ, и растапаш у мени све добро.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Јер знам да ћеш ме одвести на смрт и у дом одређени свима живима.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Али неће пружити руке своје у гроб; кад их стане потирати, они неће викати.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Нисам ли плакао ради оног који беше у злу? Није ли душа моја жалосна бивала ради убогог?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Кад се добру надах, дође ми зло; и кад се надах светлости, дође мрак.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Утроба је моја узаврела, и не може да се умири, задесише ме дани мучни.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Ходим црн, не од сунца, устајем и вичем у збору.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Брат постах змајевима и друг совама.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Поцрнела је кожа на мени и кости моје посахнуше од жеге.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Гусле се моје претворише у запевку, и свирала моја у плач.
