Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
A sada smiju mi se mlaði od mene, kojima otaca ne bih bio htio metnuti sa psima stada svojega.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
A na što bi mi i bila sila ruku njihovijeh? u njima bješe propala starost.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Od siromaštva i gladi samoæovahu bježeæi na suha, mraèna, pusta i opustošena mjesta;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Koji brahu lobodu po èestama, i smrekovo korijenje bješe im hrana.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Izmeðu ljudi bijahu izgonjeni i vikaše se za njima kao za lupežem.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Življahu po strašnijem uvalama, po jamama u zemlji i u kamenu.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Po grmovima rikahu, pod trnjem se skupljahu.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Bijahu ljudi nikakvi i bez imena, manje vrijedni nego zemlja.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
I njima sam sada pjesma, i postah im prièa.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Gade se na me, idu daleko od mene i ne ustežu se pljuvati mi u lice.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Jer je Bog odapeo moju tetivu i muke mi zadao te zbaciše uzdu preda mnom.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
S desne strane ustaju momci, potkidaju mi noge, i nasipaju put k meni da me upropaste.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Raskopaše moju stazu, umnožiše mi muke, ne treba niko da im pomaže.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Kao širokim prolomom naviru, i navaljuju preko razvalina.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Strahote navališe na me, i kao vjetar tjeraju dušu moju, i kao oblak proðe sreæa moja.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
I sada se duša moja ražljeva u meni, stigoše me dani muèni.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Noæu probada mi kosti u meni, i žile moje ne odmaraju se.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Od teške sile promijenilo se odijelo moje, i kao ogrlica u košulje moje steže me.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Bacio me je u blato, te sam kao prah i pepeo.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Vièem k tebi, a ti me ne slušaš; stojim pred tobom, a ti ne gledaš na me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Pretvorio si mi se u ljuta neprijatelja; silom ruke svoje suprotiš mi se.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Podižeš me u vjetar, posaðuješ me na nj, i rastapaš u meni sve dobro.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Jer znam da æeš me odvesti na smrt i u dom odreðeni svjema živima.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Ali neæe pružiti ruke svoje u grob; kad ih stane potirati, oni neæe vikati.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Nijesam li plakao radi onoga koji bijaše u zlu? nije li duša moja žalosna bivala radi ubogoga?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Kad se dobru nadah, doðe mi zlo; i kad se nadah svjetlosti, doðe mrak.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Utroba je moja uzavrela, i ne može da se umiri, zadesiše me dani muèni.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Hodim crn, ne od sunca, ustajem i vièem u zboru.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Brat postah zmajevima i drug sovama.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Pocrnjela je koža na meni i kosti moje posahnuše od žege.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Gusle se moje pretvoriše u zapijevku, i svirala moja u plaè.
