Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Ale teraz śmieją się ze mnie młodsi ode mnie, ci, których ojców nie uznałbym za godnych, by postawić ich z psami swojej trzody.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Na cóż by mi się przydała siła ich rąk, u których zginęła starość?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Byli samotni z powodu niedostatku i głodu i uciekali na pustkowie ciemne, jałowe i spustoszone.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Zrywają sobie malwę przy krzakach i korzenie jałowcowe na pokarm.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Wygnano ich spośród [ludzi], wołano za nimi jak [za] złodziejem;
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Tak że musieli mieszkać w rozpadlinach dolin, w jaskiniach podziemnych i skałach.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Między krzakami ryczeli, gromadzili się pod pokrzywami.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
[To byli] synowie ludzi wzgardzonych i synowie [ludzi] nikczemnych, podlejsi niż [proch] ziemi.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Ale teraz jestem [tematem] ich pieśni, stałem się [tematem] ich przysłowia.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Brzydzą się mną i oddalają się ode mnie, nie wstydzą się pluć mi w twarz.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
A ponieważ on rozluźnił mój sznur i upokorzył mnie, oni też rzucili przede mnie wędzidło.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Po [mojej] prawicy powstają młodzieńcy, odtrącają moje nogi i torują przeciwko mnie swoje drogi zguby.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Popsuli moją ścieżkę i przyczynili się do mojej nędzy, a nie mają pomocnika.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Napadli [na mnie] niczym przez szeroki wyłom i wśród spustoszenia nacierali [na mnie].
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Strach obrócił się przeciwko mnie, ściga moją duszę jak wiatr. Moje szczęście przemija jak chmura.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
A teraz rozpływa się we mnie moja dusza, ogarnęły mnie dni cierpienia;
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
W nocy ból przeszywa moje kości, a moje żyły nie mają odpoczynku.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Z powodu wielkiego cierpienia zmieniła się moja szata i ściska mnie jak kołnierz mej tuniki.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Wrzucił mnie w błoto, stałem się podobny do prochu i popiołu.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Wołam do ciebie, ale nie słuchasz mnie; staję, a na mnie nie patrzysz.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Stałeś się dla mnie okrutny, sprzeciwiasz mi się swoją mocną ręką.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Unosisz mnie na wietrze [i] wsadzasz mnie na niego, a rozwiewasz mój dobytek.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Wiem bowiem, że wydasz mnie na śmierć i do domu przeznaczonego dla wszystkich żyjących.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Do grobu jednak nie ściągnie [swej] ręki, choćby wołali, gdy będzie niszczyć.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Czy nie płakałem nad strapionym? Czy moja dusza nie smuciła się nad ubogim?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Gdy oczekiwałem dobra, oto przyszło zło; a gdy spodziewałem się światła, przyszła ciemność.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Moje wnętrze zawrzało [i] nie uspokoiło się; zaskoczyły mnie dni utrapienia.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Chodzę sczerniały, [ale] nie od słońca; powstaję i wołam w zgromadzeniu.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Stałem się bratem smoków, a towarzyszem młodych strusiów.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Moja skóra poczerniała na mnie i moje kości są spalone od gorączki.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Moja harfa zamieniła się w lament, a mój flet – w głos płaczących.
