Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
nunc autem derident me iuniores tempore quorum non dignabar patres ponere cum canibus gregis mei
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
quorum virtus manuum erat mihi pro nihilo et vita ipsa putabantur indigni
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
egestate et fame steriles qui rodebant in solitudine squalentes calamitate et miseria
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
et mandebant herbas et arborum cortices et radix iuniperorum erat cibus eorum
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
qui de convallibus ista rapientes cum singula repperissent ad ea cum clamore currebant
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
in desertis habitabant torrentium et in cavernis terrae vel super glaream
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
qui inter huiuscemodi laetabantur et esse sub sentibus delicias conputabant
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
filii stultorum et ignobilium et in terra penitus non parentes
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
nunc in eorum canticum versus sum et factus sum eis proverbium
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
abominantur me et longe fugiunt a me et faciem meam conspuere non verentur
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
faretram enim suam aperuit et adflixit me et frenum posuit in os meum
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
ad dexteram orientis calamitatis meae ilico surrexerunt pedes meos subverterunt et oppresserunt quasi fluctibus semitis suis
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
dissipaverunt itinera mea insidiati sunt mihi et praevaluerunt et non fuit qui ferret auxilium
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
quasi rupto muro et aperta ianua inruerunt super me et ad meas miserias devoluti sunt
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
redactus sum in nihili abstulisti quasi ventus desiderium meum et velut nubes pertransiit salus mea
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
nunc autem in memet ipso marcescit anima mea et possident me dies adflictionis
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
nocte os meum perforatur doloribus et qui me comedunt non dormiunt
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
in multitudine eorum consumitur vestimentum meum et quasi capitio tunicae sic cinxerunt me
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
conparatus sum luto et adsimilatus favillae et cineri
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
clamo ad te et non exaudis me sto et non respicis me
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
mutatus es mihi in crudelem et in duritia manus tuae adversaris mihi
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
elevasti me et quasi super ventum ponens elisisti me valide
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
scio quia morti tradas me ubi constituta domus est omni viventi
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
verumtamen non ad consumptionem eorum emittis manum tuam et si corruerint ipse salvabis
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
flebam quondam super eum qui adflictus erat et conpatiebatur anima mea pauperi
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
expectabam bona et venerunt mihi mala praestolabar lucem et eruperunt tenebrae
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
interiora mea efferbuerunt absque ulla requie praevenerunt me dies adflictionis
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
maerens incedebam sine furore consurgens in turba clamavi
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
frater fui draconum et socius strutionum
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
cutis mea denigrata est super me et ossa mea aruerunt prae caumate
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
versa est in luctum cithara mea et organum meum in vocem flentium
