Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

그러나 이제는 나보다 젊은 자들이 나를 기롱하는구나 그들의 아비들은 나의 보기에 나의 양떼 지키는 개 중에도 둘만하지 못한 자니라

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

그들은 장년의 기력이 쇠한 자니 그 손의 힘이 내게 무엇이 유익하랴

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

그들은 곧 궁핍과 기근으로 파리하매 캄캄하고 거친 들에서 마른 흙을 씹으며

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

떨기나무 가운데서 짠 나물도 꺾으며 대싸리 뿌리로 식물을 삼느니라

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

무리는 도적을 외침 같이 그들에게 소리지름으로 그들은 사람 가운데서 쫓겨나서

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

침침한 골짜기와 구덩이와 바위 구멍에서 살며

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

떨기나무 가운데서 나귀처럼 부르짖으며 가시나무 아래 모여 있느니라

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

그들은 본래 미련한 자의 자식이요 비천한 자의 자식으로서 고토에서 쫓겨난 자니라

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

이제는 내가 그들의 노래가 되며 그들의 조롱거리가 되었고

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

그들은 나를 미워하여 멀리하고 내 얼굴에 침 뱉기를 주저하지 아니하나니

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

이는 하나님이 내 줄을 늘어지게 하시고 나를 곤고케 하시매 무리가 내 앞에서 굴레를 벗었음이니라

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

그 낮은 무리가 내 우편에서 일어나 내 발을 밀뜨리고 나를 대적하여 멸망시킬 길을 쌓으며

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

도울 자 없는 그들이 내 길을 헐고 내 재앙을 재촉하는구나

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

성을 크게 파괴하고 그 파괴한 가운데로 몰려 들어 오는것 같이 그들이 내게로 달려드니

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

놀람이 내게 임하는구나 그들이 내 영광을 바람 같이 모니 내 복록이 구름 같이 지나갔구나

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

이제는 내 마음이 내 속에서 녹으니 환난날이 나를 잡음이라

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

밤이 되면 내 뼈가 쑤시니 나의 몸에 아픔이 쉬지 아니하는구나

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

하나님의 큰 능력으로 하여 옷이 추하여져서 옷깃처럼 내몸에 붙었구나

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

하나님이 나를 진흙 가운데 던지셨고 나로 티끌과 재 같게 하셨구나

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

내가 주께 부르짖으오나 주께서 대답지 아니하시오며 내가 섰사오나 주께서 굽어보시기만 하시나이다

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

주께서 돌이켜 내게 잔혹히 하시고 완력으로 나를 핍박하시오며

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

나를 바람 위에 들어 얹어 불려가게 하시며 대풍 중에 소멸케 하시나이다

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

내가 아나이다 주께서 나를 죽게 하사 모든 생물을 위하여 정한 집으로 끌어 가시리이다

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

그러나 사람이 넘어질 때에 어찌 손을 펴지 아니하며 재앙을 당할 때에 어찌 도움을 부르짖지 아니하겠는가

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

고생의 날 보내는 자를 위하여 내가 울지 아니하였는가 빈궁한 자를 위하여 내 마음에 근심하지 아니하였는가

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

내가 복을 바랐더니 화가 왔고 광명을 기다렸더니 흑암이 왔구나

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

내 마음이 어지러워서 쉬지 못하는구나 환난 날이 내게 임하였구나

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

나는 햇볕에 쬐지 않고 검어진 살을 가지고 걸으며 공회 중에 서서 도움을 부르짖고 있느니라

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

나는 이리의 형제요 타조의 벗이로구나

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

내 가죽은 검어져서 떨어졌고 내 뼈는 열기로 하여 탔구나

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

내 수금은 애곡성이 되고 내 피리는 애통성이 되었구나