Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
És most kaczagnak rajtam, kik korra fiatalabbak nálam, kiknek atyáit megvetettem, hogy nyájam ebei mellé sem helyeztem volna el.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Kezeik ereje is minek nekem? Rájok nézve elveszett erejük telje,
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
szűkölködés és éhezés által kiaszva. A kik bekószálják a sivatagot, a puszta és a pusztaság éjjelét;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
a kik leszakítanak sós füvet a bokor mellett s rekettye gyökere az ő kenyerük.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Az emberek köréből kiűzetnek, riadnak rájuk mint a tolvajra.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Rettenetes szakadékokban kell lakniok, földi lyukakban és sziklákon.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Bokrok között ordítanak, csalánok alatt verődnek össze.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Alávalónak fiai, meg név nélkül valónak a fiai, kiverettek az országból.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
De most gúnydaluk vagyok, lettem nekik szóbeszédül.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Megutáltak, eltávoztak tőlem, s arczomat nem kímélték a köpéstől.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Mert inamat megoldotta és elsanyarodott, neki eresztették előttem a gyeplőt.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Jobbról kél a fajzat, lábaimat ellökték, és feltöltötték ellenem veszedelmes ösvényeiket.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Lerontották utamat, elősegítik balsorsomat, ők, kiknek nincsen segítőjük.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Mint széles résen át jönnek, rom matt hömpölyögnek tova.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Rémség fordult rám, üldözi, mint a szél, nemes voltomat, s eltűnt, mint a felhő, segítségem.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
És most elomlik bennem a lelkem, elfogtak engem a nyomorúság napjai.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Az éjszaka levájta rólam csontjaimat, és idegeim nem pihennek.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Nagy erő által elváltozott öltözékem, mint köntösöm nyílása szorít engem.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Lecsapott a sárba, hogy hasonlóvá lettem porhoz, hamuhoz.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Fohászkodom hozzád, de nem hallgatsz meg, megálltam és te rám meredtél;
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
kegyetlenre változol irántam, kezed hatalmával gyűlölsz engemet.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Felkapsz a szélre, hajtatsz engem és elcsüggesztesz engem üdvösségtől.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Mert tudom, halál felé viszel, s minden élőnek találkozó házába.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Csak rom ellen ne nyújtson ki kezet, ha ugyan dőltében van győzelme!
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Avagy nem sírtam-e a nehéz sorsún, nem bánkódott-e lelkem a szűkölködőn?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Mert jót reméltem és rossz jött, fényre várakoztam és homály jött.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Beleim forrnak s nem csillapodnak, elém törtek a nyomor napjai.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Elkomorodva járok, napfény nélkül, felállok a gyűlésben – könyörgök.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Testvére lettem a sakáloknak és társa a struczmadaraknak.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Bőröm lefeketéllett rólam, és csontom ég a hévtől.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Így lett gyásszá a hárfám és lantom síróknak hangjává.
