Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Nun aber lachen sie mein, die jünger sind denn ich, deren Väter ich verachtet hätte, sie zu stellen unter meine Schafhunde;
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
deren Vermögen ich für nichts hielt; die nicht zum Alter kommen konnten;
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
die vor Hunger und Kummer einsam flohen in die Einöde, neulich verdarben und elend wurden;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
die da Nesseln ausraufen um die Büsche, und Ginsterwurzel ist ihre Speise;
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
aus der Menschen Mitte werden sie weggetrieben, man schreit über sie wie über einen Dieb;
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
in grausigen Tälern wohnen sie, in den Löchern der Erde und Steinritzen;
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
zwischen den Büschen rufen sie, und unter den Disteln sammeln sie sich:
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
die Kinder gottloser und verachteter Leute, die man aus dem Lande weggetrieben.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Nun bin ich ihr Spottlied geworden und muß ihr Märlein sein.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Sie haben einen Greuel an mir und machen sich ferne von mir und scheuen sich nicht, vor meinem Angesicht zu speien.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Sie haben ihr Seil gelöst und mich zunichte gemacht und ihren Zaum vor mir abgetan.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Zur Rechten haben sich Buben wider mich gesetzt und haben meinen Fuß ausgestoßen und haben wider mich einen Weg gemacht, mich zu verderben.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Sie haben meine Steige zerbrochen; es war ihnen so leicht, mich zu beschädigen, daß sie keiner Hilfe dazu bedurften.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Sie sind gekommen wie zu einer weiten Lücke der Mauer herein und sind ohne Ordnung dahergefallen.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Schrecken hat sich gegen mich gekehrt und hat verfolgt wie der Wind meine Herrlichkeit; und wie eine Wolke zog vorüber mein glückseliger Stand.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Nun aber gießt sich aus meine Seele über mich, und mich hat ergriffen die elende Zeit.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Des Nachts wird mein Gebein durchbohrt allenthalben; und die mich nagen, legen sich nicht schlafen.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Mit großer Gewalt werde ich anders und anders gekleidet, und ich werde damit umgürtet wie mit einem Rock.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Man hat mich in den Kot getreten und gleich geachtet dem Staub und der Asche.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Schreie ich zu dir, so antwortest du mir nicht; trete ich hervor, so achtest du nicht auf mich.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Du hast mich verwandelt in einen Grausamen und zeigst an mit der Stärke deiner Hand, daß du mir gram bist.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Du hebst mich auf und lässest mich auf dem Winde fahren und zerschmelzest mich kräftig.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Denn ich weiß du wirst mich dem Tod überantworten; da ist das bestimmte Haus aller Lebendigen.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Aber wird einer nicht die Hand ausstrecken unter Trümmern und nicht schreien vor seinem Verderben?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Ich weinte ja über den, der harte Zeit hatte; und meine Seele jammerte der Armen.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Ich wartete des Guten, und es kommt das Böse; ich hoffte aufs Licht, und es kommt Finsternis.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Meine Eingeweide sieden und hören nicht auf; mich hat überfallen die elende Zeit.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Ich gehe schwarz einher, und brennt mich doch die Sonne nicht; ich stehe auf in der Gemeinde und schreie.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Ich bin ein Bruder der Schakale und ein Geselle der Strauße.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Meine Haut über mir ist schwarz geworden, und meine Gebeine sind verdorrt vor Hitze.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Meine Harfe ist eine Klage geworden und meine Flöte ein Weinen.
