Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

Mais maintenant ceux qui sont plus jeunes que moi, se moquent de moi; [ceux-là même] dont je n'aurais pas daigné mettre les pères avec les chiens de mon troupeau.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Et en effet, de quoi m'eût servi la force de leurs mains? la vieillesse était périe en eux.

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

De disette et de faim ils se tenaient à l'écart, fuyant dans les lieux arides, ténébreux, désolés, et déserts.

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

Ils coupaient des herbes sauvages auprès des arbrisseaux, et la racine des genévriers pour se chauffer.

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

Ils étaient chassés d'entre les hommes, et on criait après eux comme après un larron.

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

Ils habitaient dans les creux des torrents, dans les trous de la terre et des rochers.

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

Ils faisaient du bruit entre les arbrisseaux, et ils s'attroupaient entre les chardons.

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

Ce sont des hommes de néant, et sans nom, qui ont été abaissés plus bas que la terre.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Et maintenant je suis le sujet de leur chanson, et la matière de leur entretien.

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

Ils m'ont en abomination; ils se tiennent loin de moi; et ils ne craignent pas de me cracher au visage.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

Parce que [Dieu] a détendu ma corde, et m'a affligé, ils ont secoué le frein devant moi.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

De jeunes gens, nouvellement nés, se placent à ma droite; ils poussent mes pieds, et je suis en butte à leur malice.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

Ils ruinent mon sentier, ils augmentent mon affliction, sans qu'ils aient besoin que personne les aide.

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

Ils viennent [contre moi] comme par une brèche large, et ils se sont jetés [sur moi] à cause de ma désolation.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Les frayeurs se sont tournées vers moi, [et] comme un vent elles poursuivent mon âme; et ma délivrance s'est dissipée comme une nuée.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

C'est pourquoi maintenant mon âme se fond en moi; les jours d'affliction m'ont atteint.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

Il m'a percé de nuit les os, et mes artères n'ont point de relâche.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Il a changé mon vêtement par la grandeur de sa force, et il me serre de près, comme fait l'ouverture de ma tunique.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

Il m'a jeté dans la boue, et je ressemble à la poussière et à la cendre.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

Je crie à toi, et tu ne m'exauces point; je me tiens debout, et tu ne [me] regardes point.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Tu es pour moi sans compassion, tu me traites en ennemi par la force de ta main.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

Tu m'as élevé [comme] sur le vent, et tu m'y as fait monter comme sur un chariot, et puis tu fais fondre toute ma substance.

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Je sais donc que tu m'amèneras à la mort et dans la maison assignée à tous les vivants.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Mais il n'étendra pas sa main jusqu'au sépulcre. Quand il les aura tués, crieront-ils?

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

Ne pleurais-je pas pour l'amour de celui qui passait de mauvais jours; et mon âme n'était-elle pas affligée à cause du pauvre?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Cependant lorsque j'attendais le bien, le mal m'est arrivé; et quand j'espérais la clarté, les ténèbres sont venues.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Mes entrailles sont dans une grande agitation, et ne peuvent se calmer; les jours d'affliction m'ont prévenu.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Je marche tout noirci, mais non pas du soleil; je me lève, je crie en pleine assemblée.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

Je suis devenu le frère des dragons, et le compagnon des hiboux.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Ma peau est devenue noire sur moi, et mes os sont desséchés par l'ardeur [qui me consume].

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

C'est pourquoi ma harpe s'est changée en lamentations, et mes orgues en des sons lugubres.