Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
"Mutta nyt nauravat minua elinpäiviltään nuoremmat, joiden isiä minä pidin liian halpoina pantaviksi paimenkoiraini pariin.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Ja mitäpä hyödyttäisi minua heidän kättensä voima, koska heidän nuoruutensa tarmon on vienyt
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
puute ja kova nälänhätä! He kaluavat kuivaa maata, jo ennestään autiota erämaata;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
he poimivat suolaheiniä pensaiden ympäriltä, ja heidän ruokanaan ovat kinsteripensaan juuret.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Heidät karkoitetaan ihmisten parista; heitä vastaan nostetaan hälytys niinkuin varasta vastaan.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Heidän on asuttava kaameissa rotkoissa, maakoloissa ja kallioluolissa.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Pensaiden keskellä he ulisevat, nokkospehkojen suojaan he sulloutuvat-
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
nuo houkkioiden ja kunniattomain sikiöt, jotka on hosuttu maasta pois.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Heille minä olen nyt tullut pilkkalauluksi, olen heidän jutuksensa joutunut;
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
he inhoavat minua, väistyvät minusta kauas eivätkä häikäile sylkeä silmilleni.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Sillä Jumala on höllentänyt jouseni jänteen ja nöyryyttänyt minut, eivätkä he enää suista julkeuttaan minun edessäni.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Oikealta puoleltani nousee tuo sikiöparvi; he lyövät jalat altani ja luovat turmateitänsä minua vastaan.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
He hävittävät minun polkuni, ovat apuna minua tuhottaessa, vaikka itse ovat ilman auttajaa;
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
niinkuin leveästä muurinaukosta he tulevat, raunioiden alta he vyöryvät esiin.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Kauhut ovat kääntyneet minua vastaan; niinkuin tuuli sinä pyyhkäiset pois minun arvoni, ja minun onneni katoaa niinkuin pilvi.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Ja nyt minun sieluni vuotaa tyhjiin, kurjuuden päivät ovat saavuttaneet minut.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Yö kaivaa luut minun ruumiistani, ja kalvavat tuskani eivät lepää.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Kaikkivallan voimasta on minun verhoni muodottomaksi muuttunut: se kiristyy ympärilleni niinkuin ihokkaani pääntie.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Hän on heittänyt minut lokaan, ja minä olen tullut tomun ja tuhan kaltaiseksi.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Minä huudan sinua, mutta sinä et vastaa minulle; minä seison tässä, mutta sinä vain tuijotat minuun.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Sinä muutut tylyksi minulle, vainoat minua väkevällä kädelläsi.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Sinä kohotat minut myrskytuuleen, kiidätät minut menemään ja annat minun menehtyä rajuilman pauhinassa.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Niin, minä tiedän: sinä viet minua kohti kuolemaa, majaan, kunne kaikki elävä kokoontuu.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Mutta eikö saisi hukkuessaan kättänsä ojentaa tahi onnettomuudessa apua huutaa?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Vai enkö minä itkenyt kovaosaisen kohtaloa, eikö sieluni säälinyt köyhää?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Niin, minä odotin onnea, mutta tuli onnettomuus; minä vartosin valoa, mutta tuli pimeys.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Sisukseni kuohuvat lakkaamatta, kurjuuden päivät ovat kohdanneet minut.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Minä käyn murheasussa, ilman päivänpaistetta; minä nousen ja huudan väkijoukossa.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Minusta on tullut aavikkosutten veli ja kamelikurkien kumppani.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Minun nahkani on mustunut ja lähtee päältäni, ja luuni ovat kuumuuden polttamat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Niin muuttui kanteleeni soitto valitukseksi ja huiluni sävel itkun ääneksi."
