Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Nyt minun nuorempani nauravat minua, joiden isiä en minä olisi pannut minun laumani koirain sekaan;
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Joiden voiman minä tyhjänä pidin, jotka ei ijällisiksi tulleet;
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Ne jotka nälän ja tuskan tähden pakenivat erinänsä korpeen, äsken turmeltuneet ja köyhtyneet,
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Jotka nukulaisia repivät pensasten ympäri; ja katajan juuret olivat heidän ruokansa:
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
He ajettiin ulos, ja huudettiin heitä vastaan niinkuin varasta.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
He asuivat kauhiain ojain tykönä maan luolissa ja vuorten rotkoissa.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Pensasten keskellä he huusivat, ja ohdakkein sekaan he kokosivat itsensä,
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Turhain ja hyljättyin ihmisten lapset, jotka halvimmat olivat maan päällä.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Ja nyt minä olen heidän lauluksensa tullut, ja minun täytyy heidän juttunansa olla.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
He kauhistavat minua, ja erkanevat kauvas minusta; ja ei he häpee sylkeä minun kasvoilleni.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Sillä hän on minun köyteni päästänyt, ja on nöyryyttänyt minun: He ovat suitset minun edestäni heittäneet pois.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Oikialle puolelle nousivat nuorukaiset: He lykkäsivät pois minun jalkani, ja tekivät tien minua kohden, hukuttaaksensa minua.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
He ovat kukistaneet minun polkuni: se oli huokia heille minua vahingoittaa, ilman kenenkään avuta.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
He ovat tulleet sisälle niinkuin suurten rakoin lävitse, ja ovat sekaseuraisin karaneet sisälle.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Pelko on kääntynyt minua vastaan, ja niinkuin tuuli vainonnut minun kunniaani, ja niinkuin pilvi, on minun autuuteni mennyt ohitse.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Mutta nyt kääntää minun sieluni itsensä minua vastaan, ja minun murhepäiväni ovat minun käsittäneet.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Yöllä minun luuni lävistettiin kaikin paikoin lävitse, ja minun suoneni ei saa lepoa.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Suuren voiman kautta minun vaatteeni muutetaan, ja hän on vyöttänyt minun niinkuin hameeni pään lävellä.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Minä sotkutaan lokaan, ja verrataan tomuun ja tuhkaan.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Jos minä hudan sinun tykös, niin et sinä vastaa minua: jos minä käyn edes, niin et sinä minusta tietävinäs ole.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Sinä olet muuttunut minulle hirmuiseksi, ja vainoot minua kätes voimalla.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Sinä nostat minun tuuleen, ja annat minun ajaa sen päällä, ja sulaat minun voimallisesti.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Sillä minä tiedän, ettäs annat minun kuolemaan, joka on se huone, joka kaikille eläville on asetettu.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Ei hän kuitenkaan ojenna kättänsä luutarhaan, eikä he huuda kadotuksestansa.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Minä itkin kovana aikana, ja minun sieluni armahti köyhää.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Minä odotin hyvää, ja paha tuli: minä odotin valkeutta, ja pimeys tuli.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Minun sisällykseni kiehuvat lakkaamatta: Murheen aika on minun ennättänyt.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Minä käyn mustettuna, ehkei aurinko minua ruskoittanut: minä nousen kansan seassa ja huudan.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Minä olen kärmetten veli, strutsilinnun poikain kumppani.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Minun nahkani minun päälläni on mustettunut, ja minun luuni ovat helteestä palaneet.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Minun kanteleeni on muuttunut valitukseksi, ja minun huiluni itkuksi.
