Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Now those who are younger than I have nothing but mockery for me— these young men whose fathers I would have refused to allow to work beside the dogs of my flock.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Indeed, the strength of their fathers' hands, how could it have helped me— men in whom the strength of their mature age had perished?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
They were thin from poverty and hunger; they gnawed at the dry ground in the darkness of wilderness and desolation.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
They plucked saltwort and bushes' leaves; the roots of the broom tree were their food.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They were driven out from among people who shouted after them as one would shout after a thief.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
So they had to live in river valleys, in holes of the earth and of the rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Among the bushes they brayed like donkeys and they gathered together under the nettles.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
They were the sons of fools, indeed, sons of nameless people! They were driven out of the land with whips.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
But now I have become the subject of their taunting song; I have become a byword for them.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They abhor me and stand far off from me; they do not refrain from spitting in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
For God has unstrung the string to my bow and afflicted me, and those who taunt me cast off restraint before my face.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Upon my right hand rise the rabble; they drive me away and pile up against me their siege mounds.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They destroy my path; they push forward disaster for me, men who have no one to hold them back.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They come against me like an army through a wide hole in a city wall; in the midst of the destruction they roll themselves in on me.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors are turned upon me; my honor is driven away as if by the wind; my prosperity passes away as a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Now my life is pouring out from within me; many days of suffering have laid hold on me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
In the night my bones in me are pierced; the pains that gnaw at me take no rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
God's great force has seized my clothing; it wraps around me like the collar of my tunic.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He has thrown me into the mud; I have become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry to you, God, but you do not answer me; I stand up, and you merely look at me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
You have changed and become cruel to me; with the strength of your hand you persecute me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
You lift me up to the wind and cause it to drive me along; you throw me back and forth in a storm.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I know that you will bring me to death, to the house appointed for all the living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
However, does no one reach out with his hand to beg for help when he falls? Does no one in trouble call out for help?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Did not I weep for him who was in trouble? Did I not grieve for the needy man?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
When I hoped for good, then evil came; when I waited for light, darkness came instead.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My heart is troubled and does not rest; days of affliction have come on me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I have gone about like one who was living in the dark, but not because of the sun; I stand up in the assembly and cry for help.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am a brother to jackals, a companion of ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin is black and falls away from me; my bones are burned with heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Therefore my harp is tuned for songs of mourning, my flute for the singing of those who wail.
