Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now they that are younger than I hold me in derision, Whose fathers I would have disdained to set with the dogs of my flock.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Of what use to me would be even the strength of their hands, To whom old age is lost?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
By want and hunger they are famished; They gnaw the dry desert, The darkness of desolate wastes.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
They gather purslain among the bushes, And the root of the broom is their bread.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They are driven from the society of men; There is a cry after them as after a thief.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
They dwell in gloomy valleys, In caves of the earth and in rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They bray among the bushes; Under the brambles are they stretched out.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
An impious and low-born race, They are beaten out of the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
And now I am become their song; Yea, I am their by-word!
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They abhor me, they stand aloof from me; They forbear not to spit before my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Yea, they let loose the reins, and humble me; They cast off the bridle before me.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
On my right hand riseth up the brood; They thrust away my feet; They cast up against me their destructive ways.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They break up my path; They hasten my fall, —They who have no helper!
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They come upon me as through a wide breach; Through the ruins they rush in upon me.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors are turned against me; They pursue my prosperity like the wind, And my welfare passeth away like a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my soul poureth itself out upon me; Days of affliction have taken hold of me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
By night my bones are pierced; they are torn from me, And my gnawers take no rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Through the violence of my disease is my garment changed; It bindeth me about like the collar of my tunic.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He hath cast me into the mire, And I am become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I call upon Thee, but thou dost not hear me; I stand up before thee, but thou regardest me not.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Thou art become cruel to me; With thy strong hand dost thou lie in wait for me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Thou liftest me up, and causest me to ride upon the wind; Thou meltest me away in the storm.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
I know that thou wilt bring me to death, To the place of assembly for all the living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
When He stretcheth out his hand, prayer availeth nothing; When He bringeth destruction, vain is the cry for help.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Did not I weep for him that was in trouble? Was not my soul grieved for the poor?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
But when I looked for good, then evil came; When I looked for light, then came darkness.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My bowels boil, and have no rest; Days of anguish have come upon me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I am black, but not by the sun; I stand up, and utter my cries in the congregation.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am become a brother to jackals, And a companion to ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin is black, and falleth from me, And my bones burn with heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My harp also is turned to mourning, And my pipe to notes of grief.
