Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
“And now, laughed at me, Have the younger in days than I, Whose fathers I have loathed to set With the dogs of my flock.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Also—the power of their hands, why [is it] to me? On them old age has perished.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
With want and with harsh famine, They are gnawing a dry place [in] the recent night, [In] desolation and ruin,
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Those cropping mallows near a shrub, And their food [is] root of broom trees.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They are cast out from the midst (They shout against them as a thief),
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
To dwell in a frightful place of valleys, Holes of earth and clefts.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They groan among shrubs, They are gathered together under nettles.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Sons of folly—even sons without name, They have been struck from the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
And now, I have been their song, And I am to them for a byword.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They have detested me, They have kept far from me, And from before me have not spared to spit.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Because He loosed His cord and afflicts me, And the bridle from before me, They have cast away.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
A brood arises on the right hand, They have cast away my feet, And they raise up against me, Their paths of calamity.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They have broken down my path, They profit by my calamity: He has no helper.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They come as a wide breach, Under the desolation have rolled themselves.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
He has turned terrors against me, It pursues my abundance as the wind, And as a thick cloud, My safety has passed away.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now, in me my soul pours itself out, Days of affliction seize me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
[At] night my bone has been pierced in me, And my gnawing [pain] does not lie down.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
By the abundance of power, Is my clothing changed, As the mouth of my coat it girds me.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Casting me into mire, And I have become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry to You, And You do not answer me, I have stood, and You consider me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
You are turned to be fierce to me, With the strength of Your hand, You oppress me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
You lift me up, You cause me to ride on the wind, And You melt—You level me.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I have known You bring me back [to] death, And [to] the house appointed for all living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Surely not against the heap Does He send forth the hand, Though they have safety in its ruin.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Did I not weep for him whose day is hard? My soul has grieved for the needy.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
When I expected good, then comes evil, And I wait for light, and darkness comes.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My bowels have boiled, and have not ceased, Days of affliction have gone before me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I have gone mourning without the sun, I have risen, I cry in an assembly.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I have been a brother to dragons, And a companion to daughters of the ostrich.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin has been black on me, And my bone has burned from heat,
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
And my harp becomes mourning, And my pipe the sound of weeping.”
