Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now they who are younger than I in years laugh at me, whose fathers I scorned to put as equals with the dogs of my flocks.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Yea, what possible use can the strength of their hands be unto me, over whom old age hath passed fruitlessly?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Who suffer for want and famine in solitude; who flee into the wilderness [where all is] darkness, ruin, and desolation;
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Who crop off mallows by the bushes, and have broom-bush roots as their bread;
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Who are driven forth from among [men], who are shouted after as though they were thieves,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
To dwell in the caverns of the valleys, in holes of the earth, and on naked cliffs.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Among the bushes they shriek; under briers they are huddled together,
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
The children of the worthless, yea, the children of the nameless, who were outcasts from the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
But now I am become their song, and I am become a byword unto them.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They loathe me, they keep themselves far from me, and from my face they withhold not their spittle.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Because he hath loosened the cord of my bow, and afflicted me, they have also cast off the bridle before me.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Against my right hand rise up this swarm of worthless youths: they push away my feet, and they level against me their calamity-bringing paths.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They destroy my footpath, they help forward my downfall, without any one to aid them.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
As [through] a broad breach they come: amidst a loud noise they rolled themselves along.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors have turned their face against me; they chase like the wind my glory: and like a cloud is my happiness passed away.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my soul is poured out over me; the days of affliction have seized on me;
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
All night it holloweth out my bones out of my body; and my pursuers take no rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Through the Almlghty's power is my garment made unknown: like the opening of my coat hath he enclosed me.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry aloud unto thee, but thou answerest me not: I stand up, and thou fixest thy regard against me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Thou art changed into a cruel master toward me: with the strength of thy hand thou assailest me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Thou liftest me up to the wind; thou causest me to pass away, and dissolvest in me all wise counsel.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I know that thou wilt bring me back to death, and to the house of assembly for all the living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
But doth not a man stretch out his hand among ruins? or doth one not cry out therefrom [for help] when he meeteth his downfall?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Did I not weep for him that was hard pressed by misfortune? was not my soul grieved for the needy?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
That I hoped for good, but there came evil; and I waited for light, and there came darkness!
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My bowels heave, and rest not: the days of affliction have overcome me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I walk about mournfully without sunlight: when I rise up, in the assembly, I cry with pain.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am a brother to [howling] monsters, and a companion to ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin hangeth down black from me, and my bones are burnt from heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
And thus is changed to mourning my harp, and my pipe to the sound of weeping.
