Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now the youngest have laughed me to scorn, now they reprove me in [their] turn, whose fathers I set at nothing; whom I did not deem worthy [to be with] my shepherd dogs.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Yes, why had I the strength of their hands? for them the full term [of life] was lost.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
[One is] childless in lack and famine, [such as] they that fled but lately the distress and misery of drought.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Who compass the salt places on the sounding [shore], who had salt [herbs] for their food, and were dishonorable and of no repute, in lack of every good thing; who also ate roots of trees by reason of great hunger.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Thieves have risen up against me,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
whose houses were the caves of the rocks, who lived under the wild shrubs.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They will cry out among the rustling [bushes].
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
[They are] sons of fools and vile men, [whose] name and glory [are] quenched from off the earth.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
But now I am their music, and they have me for a byword.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
And they stood aloof and abhorred me, and spared not to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
For he has opened his quiver and afflicted me: they also have cast off the restraint of my presence.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
They have risen up against [me] on the right hand of [their] offspring; they have stretched out their foot, and directed against me the ways of their destruction.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
My paths are ruined; for they have stripped off my raiment: he has shot at me with his weapons.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
And he has pleaded against me as he will: I am overwhelmed with pains.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
My pains return upon [me]; my hope is gone like the wind, and my safety as a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Even now my life shall be poured forth upon me; and days of anguish seize me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
And by night my bones are confounded; and my sinews are relaxed.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
With great force [my disease] has taken hold of my garment: it has compassed me as the collar of my coat.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
And you have counted me as clay; my portion in dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
And I have cried to you, but you hear me not: but they stood still, and observed me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
They attacked me also without mercy: you have scourged me with a strong hand.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
And you have put me to grief, and have cast me away from safety.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I know that death will destroy me: for the earth is the house [appointed] for every mortal.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Oh then that I might lay hands upon myself, or at least ask another, and he should do this for me.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Yet I wept over every helpless man; I groaned when I saw a man in distress.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
But I, when I waited for good things, behold, days of evils came the more upon me.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My belly boiled, and would not cease: the days of poverty prevented me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I went mourning without restraint: and I have stood and cried out in the assembly.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am become a brother of monsters, and a companion of ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
And my skin has been greatly blackened, and my bones are burned with heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My harp also has been turned into mourning, and my song into my weeping.
