Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now [they that are] younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Yea, whereto [might] the strength of their hands [profit] me, in whom old age was perished?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
For want and famine [they were] solitary; fleeing into the wilderness in former time desolate and waste.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Who cut up mallows by the bushes, and juniper roots [for] their meat.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They were driven forth from among [men], (they cried after them as [after] a thief; )
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
To dwell in the clifts of the valleys, [in] caves of the earth, and [in] the rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
[They were] children of fools, yea, children of base men: they were viler than the earth.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
And now am I their song, yea, I am their byword.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Because he hath loosed my cord, and afflicted me, they have also let loose the bridle before me.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Upon [my] right [hand] rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They mar my path, they set forward my calamity, they have no helper.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They came [upon me] as a wide breaking in [of waters: ] in the desolation they rolled themselves [upon me].
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors are turned upon me: they pursue my soul as the wind: and my welfare passeth away as a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
My bones are pierced in me in the night season: and my sinews take no rest.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
By the great force [of my disease] is my garment changed: it bindeth me about as the collar of my coat.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He hath cast me into the mire, and I am become like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry unto thee, and thou dost not hear me: I stand up, and thou regardest me [not].
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Thou art become cruel to me: with thy strong hand thou opposest thyself against me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Thou liftest me up to the wind; thou causest me to ride [upon it], and dissolvest my substance.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
For I know [that] thou wilt bring me [to] death, and [to] the house appointed for all living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Howbeit he will not stretch out [his] hand to the grave, though they cry in his destruction.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Did not I weep for him that was in trouble? was [not] my soul grieved for the poor?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
When I looked for good, then evil came [unto me: ] and when I waited for light, there came darkness.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My bowels boiled, and rested not: the days of affliction prevented me.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I went mourning without the sun: I stood up, [and] I cried in the congregation.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am a brother to dragons, and a companion to owls.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My harp also is [turned] to mourning, and my organ into the voice of them that weep.
