Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now people much younger than me laugh at me; people whose fathers I would not put to work with my sheepdogs.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
They are too weak to be any use to me; they're all worn-out.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Thin through hunger and want, they try to eat the dry ground in the dark, desolate wilderness.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
There they pick desert herbs and the leaves of bushes, and eat the roots of broom trees.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They were driven out of the community.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
People shouted after them as if they were thieves. They have to live in dangerous ravines, in caves and among the rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They shout out like animals among the bushes; they huddle together in the weeds for shelter.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
They are foolish, nameless people that have been driven from the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Yet now they mock me in their songs; I have become a joke to them!
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They despise and shun me; they don't hesitate to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
God has made my bowstring loose and humbled me.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
The rabble rise up against me, they send me running; like a city under siege they devise ways to destroy me.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They cut off my way of escape; they bring about my downfall and do this without anyone's help.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They come in through a wide breach; they rush in as the wall comes tumbling down.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Terrors overcome me; my honor is blown away by the wind; my salvation vanishes like a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
And now my life is ebbing away; every day despair grips me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
At night my bones are in agony; the pain gnaws at me and never stops.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
God grabs me roughly by my clothes; he pulls me by the collar of my shirt.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
He has thrown me in the mud; he has humbled me like dust and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
God, I cry to you but you don't answer; I stand before you, but you don't even notice me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
You have turned cruel to me; you use your power to make me suffer.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
You pick me up and blow me along in the wind; tossing me about in the whirlwind.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
I know you're taking me to my death, to the place where all the living go.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Who would want to kick a man when he is down, when they cry for help in their time of trouble?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Didn't I weep for those having hard times? Didn't I grieve at what the poor suffered?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
But when I looked for good, only evil came, and when I waited for the light, all that came was darkness.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Inside I am in turmoil, it never stops; I face days of despair.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I am so depressed; seeing the sun doesn't help. I stand up in the assembly and cry for help.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I am like a brother to the jackals, a companion to owls.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin turns black on me; and my bones burn within me.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My lyre only plays sad songs, and my pipe is the voice of those who weep.
