Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
But now, those younger in years scorn me, whose fathers I would not have seen fit to place with the dogs of my flock,
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
the strength of whose hands was nothing to me, and they were considered unworthy of life itself.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
They were barren from poverty and hunger; they gnawed in solitude, layered with misfortune and misery.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
And they chewed grass and the bark from trees, and the root of junipers was their food.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
They took these things from the steep valleys, and when they discovered one of these things, they rushed to the others with a cry.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
They lived in the parched desert and in caves underground or above the rocks.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
They rejoiced among these kinds of things, and they considered it delightful to be under thorns.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
These are the sons of foolish and base men, not even paying any attention to the land.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Now I become their song, and I have been made into their proverb.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
They loathe me, and so they flee far from me, and they are not reluctant to spit in my face.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
For he has opened his quiver and has afflicted me, and he has placed a bridle in my mouth.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Immediately, upon rising, my calamities rise up to the right. They have overturned my feet and have pressed me down along their way like waves.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
They have diverted my journeys; they have waited to ambush me, and they have prevailed, and there was no one who might bring help.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
They have rushed upon me, as when a wall is broken or a gate opened, and they have been pulled down into my miseries.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
I have been reduced to nothing. You have taken away my desire like a wind, and my health has passed by like a cloud.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
But now my soul withers within myself, and the days of affliction take hold of me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
At night, my bone is pierced with sorrows, and those who feed on me, do not sleep.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
By the sheer number of them my clothing is worn away, and they have closed in on me like the collar of my coat.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
I have been treated like dirt, and I have been turned into embers and ashes.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
I cry to you, and you do not heed me. I stand up, and you do not look back at me.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
You have changed me into hardness, and, with the hardness of your hand, you oppose me.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
You have lifted me up, and, placing me as if on the wind, you have thrown me down powerfully.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
I know that you will hand me over to death, where a home has been established for all the living.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Truly, then, you do not extend your hand in order to consume them, and if they fall down, you will save them.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Once, I wept over him who was afflicted, and my soul had compassion on the poor.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
I expected good things, but evil things have come to me. I stood ready for light, yet darkness burst forth.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
My insides have seethed, without any rest, for the days of affliction have prevented it.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
I went forth mourning, without anger, and rising up, I cried out in confusion.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
I was the brother of snakes, and the companion of ostriches.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
My skin has become blackened over me, and my bones have dried up because of the heat.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
My harp has been turned into mourning, and my pipes have been turned into a voice of weeping.
