Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

Men nu le de ad mig, som ere yngre af Aar end jeg, de, hvis Fædre jeg vilde have forsmaaet at sætte hos mine Faarehunde.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Ja, hvortil skulde deres Hænders Kraft have gavnet mig? hos dem er Styrken svundet bort.

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

De ere udtærede af Mangel og Hunger, de afgnave den golde Ørk, i Ødelæggelsens og Fordærvelsens Nat;

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

de oprykke Katost ved Buskene, og Gyveltræets Rod er deres Føde;

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

de uddrives fra Samfundet, man skriger efter dem som efter en Tyv;

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

de bo i Kløfter i Dalene, i Huler i Jorden og Klipper;

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

imellem Buske skryde de, de samles under Nælder.

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

Børn af Daarer, ja af Mænd uden Navn; de ere udstødte af Landet.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Men nu er jeg bleven en Spottesang for dem og maa tjene dem til Snak.

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

De have Vederstyggelighed til mig, de holde sig langt fra mig og spare ikke at spytte mig i Ansigtet.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

Thi de have løst Tøjlen af sig og plaget mig, og de have kastet Bidselet af for mit Ansigt.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

Til højre for mig staar en Yngel frem, de støde mine Fødder bort, og de bane deres Fordærvelses Veje imod mig;

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

de bryde min Sti op, de hjælpe til min Ulykke, de have ingen Hjælper;

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

de komme som igennem et vidt Gab, de vælte sig frem under Bulder.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Rædsler ere vendte imod mig, som et Stormvejr forfølge de min Herlighed, og min Frelse er gaaet forbi som en Sky.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

Men nu er min Sjæl hensmeltet i mig, Elendigheds Dage komme over mig.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

Natten gennemborer mine Ben, saa at de falde af mig, og mine nagende Smerter hvile ikke.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Ved den overvættes Magt er min Klædning helt forandret, den omslutter mig som Kraven paa min Underkjortel.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

Han har kastet mig i Dyndet, og jeg er lignet ved Støv og Aske.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

Jeg skriger til dig, men du svarer mig ikke; jeg staar der, og du bliver ved at se paa mig.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Du har forvendt dig til at være grum imod mig; du modstaar mig med din Haands Styrke.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

Du løfter mig op i Stormvejret, du lader mig fare hen, og du lader mig forgaa i dets Brag.

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Thi jeg ved, du fører mig til Døden igen og til alle levendes Forsamlings Hus.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Mon en ikke udrækker Haanden i sit Fald? eller mon en ikke skriger i sin Ulykke?

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

Eller græd jeg ikke for den, som havde haarde Dage? ynkedes min Sjæl ikke over den fattige?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Thi der jeg forventede godt, da kom det onde, og der jeg haabede til Lys, da kom Mørkhed.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Mine Indvolde syde og ere ikke stille; Elendigheds Dage ere komne over mig.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Jeg gaar sort, uden Sol, jeg staar op, jeg skriger i Forsamlingen.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

Jeg er bleven Dragers Broder og Strudses Stalbroder.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Min Hud er bleven sort og falder af mig, og Benene i mig brænde af Hede.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

Og min Harpe er bleven til Sorrig, og min Fløjte til de grædendes Lyd.