Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Nyní pak posmívají se mi mladší mne, jejichž bych otců nechtěl byl postaviti se psy stáda svého.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Ač síla rukou jejich k čemu by mi byla? Zmařena jest při nich starost jejich.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Nebo chudobou a hladem znuzeni, utíkali na planá, tmavá, soukromná a pustá místa.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Kteříž trhali zeliny po chrastinách, ano i koření, a jalovec za pokrm byl jim.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Z prostřed lidí vyháníni byli; povolávali za nimi, jako za zlodějem,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Tak že musili bydliti v výmolích potoků, v děrách země a skálí.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
V chrastinách řvali, pod trní se shromažďovali,
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Lidé nejnešlechetnější, nýbrž lidé bez poctivosti, menší váhy i než ta země.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Nyní, pravím, jsem jejich písničkou, jsa jim učiněn za přísloví.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
V ošklivosti mne mají, vzdalují se mne, a na tvář mou nestydí se plvati.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Nebo Bůh mou vážnost odjal, a ssoužil mne; pročež uzdu před přítomností mou svrhli.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Po pravici mládež povstává, nohy mi podrážejí, tak že šlapáním protřeli ke mně stezky nešlechetnosti své.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Mou pak stezku zkazili, k bídě mé přidali, ač jim to nic nepomůže.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Jako širokou mezerou vskakují, a k vyplénění mému valí se.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Obrátily se na mne hrůzy, stihají jako vítr ochotnost mou, nebo jako oblak pomíjí zdraví mé.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
A již ve mně rozlila se duše má, pochytili mne dnové trápení mého,
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Kteréž v noci vrtá kosti mé ve mně; pročež ani nervové moji neodpočívají.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Oděv můj mění se pro násilnou moc bolesti, kteráž mne tak jako obojek sukně mé svírá.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Uvrhl mne do bláta, tak že jsem již podobný prachu a popelu.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Volám k tobě, ó Bože, a neslyšíš mne; postavuji se, ale nehledíš na mne.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Obrátils mi se v ukrutného nepřítele, silou ruky své mi odporuješ.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Vznášíš mne u vítr, sázíš mne na něj, a k rozplynutí mi přivodíš zdravý soud.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Nebo vím, že mne k smrti odkážeš, a do domu, do něhož se shromažďuje všeliký živý.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Jistě žeť nevztáhne Bůh do hrobu ruky, by pak, když je stírá, i volali.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Zdaliž jsem neplakal nad tím, kdož okoušel zlých dnů? Duše má kormoutila se nad nuzným.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Když jsem dobrého čekal, přišlo mi zlé; nadál jsem se světla, ale přišla mrákota.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Vnitřností mé zevřely, tak že se ještě neupokojily; předstihli mne dnové trápení.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Chodím osmahlý, ne od slunce, povstávaje, i mezi mnohými křičím.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Bratrem učiněn jsem draků, a tovaryšem mladých pstrosů.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Kůže má zčernala na mně, a kosti mé vyprahly od horkosti.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
A protož v kvílení obrátila se harfa má, a píšťalka má v hlas plačících.
