Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

“A sada, gle, podruguju se mnome ljudi po ljetima mlađi od mene kojih oce ne bih bio metnuo ni s ovčarskim psima stada svojega.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Ta što će mi jakost ruku njihovih kad im muževna ponestane snaga ispijena glađu i oskudicom.

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

Glodali su u pustinji korijenje i čestar opustjelih ruševina.

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

Lobodu su i s grmlja lišće brali, kao kruh jeli korijenje žukino.

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

Od društva ljudskog oni su prognani, za njima viču k'o za lopovima.

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

Živjeli su po strašnim jarugama, po spiljama i u raspuklinama.

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

Urlik im se iz šikarja dizao; po trnjacima ležahu stisnuti.

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

Sinovi bezvrijednih, soj bezimenih, bičevima su iz zemlje prognani.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Rugalicom sam postao takvima i njima sada služim kao priča!

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

Gnušaju me se i bježe od mene, ne ustežu se pljunut' mi u lice.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

I jer On luk mi slomi i satrije me, iz usta svojih izbaciše uzdu.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

S desne moje strane rulja ustaje, noge moje u bijeg oni tjeraju, put propasti prema meni nasiplju.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

Stazu mi ruše da bi me satrli, napadaju i ne brani im nitko,

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

prolomom oni širokim naviru i kotrljaju se poput oluje.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Strahote sve se okreću na mene, mojeg ugleda kao vjetra nesta, poput oblaka iščeznu spasenje.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

Duša se moja rasipa u meni, dani nevolje na me se srušili.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

Noću probada bolest kosti moje, ne počivaju boli što me glođu.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Muka mi je i halju nagrdila i stegla me k'o ovratnik odjeće.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

U blato me je oborila dolje, gle, postao sam k'o prah i pepeo.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

K Tebi vičem, al' Ti ne odgovaraš; pred Tobom stojim, al' Ti i ne mariš.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Prema meni postao si okrutan; rukom preteškom na me se obaraš.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

U vihor me dižeš, nosiš me njime, u vrtlogu me olujnom kovitlaš.

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Da, znadem da si me smrti predao, saborištu zajedničkom svih živih.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Al' ne pruža li ruku utopljenik, ne viče li kad padne u nevolju?

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

Ne zaplakah li nad nevoljnicima, ne sažalje mi duša siromaha?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Sreći se nadah, a dođe nesreća; svjetlost čekah, a gle, zavi me tama.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Utroba vri u meni bez prestanka, svaki dan nove patnje mi donosi.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Smrknut idem, al' nitko me ne tješi; ustajem u zboru - da bih kriknuo.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

Sa šakalima sam se zbratimio i nojevima postao sam drugom.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Na meni sva je koža pocrnjela, i kosti mi je sažgala ognjica.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

Tužaljka mi je ugodila harfu, svirala mi glas narikača ima.