Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
Tedae a kum la kai lakah aka noe long khaw kai taengah luem uh coeng. Te rhoek kah a napa pataeng ka boiva kah ui taengah khueh ham ka hnawt lah mako.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Amih kut dongkah thadueng khaw kai taengah metlam a om? Amih te a hminkhah lamni a paltham.
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Vaitahnah neh khokha rhamling lamkah pumhong loh hlaem vaengah khohaeng neh imrhong kah rhamrhae te a cilh.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Tangpuem dongkah baekkoi te a hlaek uh tih a buh la hlingcet yung a khueh.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
A nam lamloh a haek uh tih amih taengah hlanghuen bangla a o uh.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Soklong cakhom kah laipi neh thaelsawk khui ah kho a sak.
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
Tangpuem khuiah pang uh tih lota hmuiah poem uh.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Aka ang ca rhoek neh ming mueh ca rhoek ni khohmuen lamloh a hawt uh.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
Te dongah amih kah rhotoeng la ka om coeng tih amih taengah ol la ka om.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Kai aka tuei rhoek tah kai lamloh lakhla uh tih ka mikhmuh ah timtui khaw tuem uh pawh.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
A lirhui lakah ka lirhui he pawl coeng. Te dongah kai he m'phaep tih ka mikhmuh ah kamrhui han tueih uh.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Ka bantang kah hlangyoe loh tlai ka kho a kalh. Amih kah rhainah caehlong te kai taengah a picai uh.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Ka talnah khuiah ka hawn a mak uh tih, amih aka bom pawt khaw hoeikhang uh.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
A puut aka len bangla ael uh tih a khohli rhamrhael hmuiah paluet uh.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Kai soah mueirhih pai tih khohli bangla ka moeihoeihnah a hloem vaengah kai kah khangnah te khomai bangla a yah.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
Kai lamloh ka hinglu a kingling coeng tih phacip phabaem khohnin loh kai n'tuuk.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Khoyin ah ka rhuh te ka pum dong lamloh a cueh. Kai aka thuek he a dim moenih.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Thadueng cungkuem dongah ka pueinak a phuelhthaih tih ka angkidung te rhawnmoep bangla ka vah.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Kai he dikpo khuila n'dong tih laipi neh hmaiphu bangla n'thuidoek.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Na taengah bomnah kam bih dae kai nan doo moenih. Ka pai akhaw kai he nan yakming moenih.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Kai soah a muen la na poeh tih na ban thaa neh kai nan konaeh thil.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Kai he khohli dongah nan phueih. Kai nan ngol thil vaengah kai nan paci sak tih lungming cueihnah a yawn.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Mulhing boeih kah tingtunnah im la dueknah neh kai nan mael sak ham khaw ka ming.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
A yoethaenah khuiah bombihnah a yaak vaengah kut aka thueng he lairhok dongah a om moenih.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Khohnin a mangkhak dongah ka rhap tih khodaeng dongah ka hinglu a omdam moenih.
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
A then ka lamtawn vaengah boethae ha pawk. Vangnah te ka ngaiuep vaengah a hmuep ha pai.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Ka bung he tlawk tih a kuemsuem moenih. Kai he phacip phabaem khohnin loh n'doe.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Khomik a tal dongah maelhmai a hmuep la ka cet. Hlangping neh ka pai tih ka pang.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Pongui kah a manuca neh tuirhuk vanu kah a hui la ka om.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Ka vin khaw kamah dong lamloh mu tih ka rhuh khaw kholing neh tlum coeng.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Ka rhotoeng te nguekcoinah la, ka phavi rhah ol la poeh.
