Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
DESPUÉS de esto abrió Job su boca, y maldijo su día.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Y exclamó Job, y dijo:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Perezca el día en que yo nací, y la noche que se dijo: Varón es concebido.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Sea aquel día sombrío, y Dios no cuide de él desde arriba, ni claridad sobre él resplandezca.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Aféenlo tinieblas y sombra de muerte; repose sobre él nublado, que lo haga horrible como caliginoso día.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Ocupe la oscuridad aquella noche; no sea contada entre los días del año, ni venga en el número de los meses.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
¡Oh si fuere aquella noche solitaria, que no viniera canción alguna en ella!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Maldíganla los que maldicen al día, los que se aprestan para levantar su llanto.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Oscurézcanse las estrellas de su alba; espere la luz, y no venga, ni vea los párpados de la mañana:
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Por cuanto no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, ni escondió de mis ojos la miseria.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
¿Por qué no morí yo desde la matriz, o fuí traspasado en saliendo del vientre?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
¿Por qué me previnieron las rodillas? ¿y para qué las tetas que mamase?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Pues que ahora yaciera yo, y reposara; durmiera, y entonces tuviera reposo,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Con los reyes y con los consejeros de la tierra, que edifican para sí los desiertos;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
O con los príncipes que poseían el oro, que henchían sus casas de plata.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
O ¿por qué no fuí escondido como aborto, como los pequeñitos que nunca vieron luz?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Allí los impíos dejan el perturbar, y allí descansan los de cansadas fuerzas.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Allí asimismo reposan los cautivos; no oyen la voz del exactor.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Allí están el chico y el grande; y el siervo libre de su señor.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
¿Por qué se da luz al trabajado, y vida á los de ánimo en amargura,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Que esperan la muerte, y ella no llega, aunque la buscan más que tesoros;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Que se alegran sobremanera, y se gozan, cuando hallan el sepulcro?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
¿[Por qué] al hombre que no sabe por donde vaya, y al cual Dios ha encerrado?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Pues antes que mi pan viene mi suspiro; y mis gemidos corren como aguas.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Porque el temor que me espantaba me ha venido, y hame acontecido lo que temía.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
No he tenido paz, no me aseguré, ni me estuve reposado; vínome no obstante turbación.
