Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Después de esto abrió Job su boca, y maldijo su día.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Y exclamó Job, y dijo:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Perezca el día en que yo fui nacido, y la noche que dijo: Concebido es varón.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Aquel día fuera tinieblas, y Dios no curara de él desde arriba, ni claridad resplandeciera sobre él.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Ensuciáranle tinieblas y sombra de muerte; reposara sobre él nublado, que le hiciera horrible como día caluroso.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
A aquella noche ocupara oscuridad, ni fuera contada entre los días del año, ni viniera en el número de los meses.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Oh si fuera aquella noche solitaria, que no viniera en ella canción;
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Maldijéranla los que maldicen al día, los que se aparejan para levantar su llanto.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Las estrellas de su alba fueran oscurecidas; esperara la luz, y no viniera; ni viera los párpados de la mañana.
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Porque no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, ni escondió de mis ojos la miseria.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
¿Por qué no morí yo desde la matriz, y fui traspasado en saliendo del vientre?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
¿Por qué me previnieron las rodillas, y para qué los pechos que mamase?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Porque ahora yaciera y reposara; durmiera, y entonces tuviera reposo,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Con los reyes, y con los consejeros de la tierra, que edifican para sí los desiertos;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
O con los príncipes que poseen el oro, que hinchen sus casas de plata.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
O ¿ por qué no fui escondido como abortivo, como los pequeñitos que nunca vieron luz?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Allí los impíos dejaron el miedo, y allí descansaron los de cansadas fuerzas.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Allí también reposaron los cautivos, no oyeron la voz del exactor.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Allí está el chico y el grande: allí es el siervo libre de su señor.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
¿Por qué dio luz al trabajado, y vida a los amargos de ánimo?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Que esperan la muerte, y no la hay: y la buscan más que tesoros.
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Que se alegran de grande alegría, y se gozan cuando hallan el sepulcro.
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Al hombre que no sabe por donde vaya, y que Dios le encerró.
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Porque antes que mi pan, viene mi suspiro: y mis gemidos corren como aguas.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Porque el temor que me espantaba, me ha venido, y háme acontecido lo que temía.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Nunca tuve paz, nunca me sosegué, ni nunca me reposé; y vínome turbación.
