< Iov 3 >

1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Depois disto Jó abriu sua boca, e amaldiçoou seu dia.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Pois Jó respondeu, e disse:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Pereça o dia em que nasci, e a noite [em que] se disse: Um homem foi concebido.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Torne-se aquele dia em trevas; Deus não lhe dê atenção desde acima, nem claridade brilhe sobre ele.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Reivindiquem-no para si trevas e sombra de morte; nuvens habitem sobre ele; a escuridão do dia o espante.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Tome a escuridão aquela noite; não seja contada entre os dias do ano, nem faça parte do número dos meses.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Ah se aquela noite fosse solitária, e música de alegria não viesse a ela!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Amaldiçoem-na os que amaldiçoam o dia, os que se preparam para levantar seu pranto.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Escureçam-se as estrelas de sua manhã; espere a luz, e não venha, e as pálpebras não vejam o amanhecer;
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Pois não fechou as portas do ventre onde eu estava, nem escondeu de meus olhos o sofrimento.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Por que eu não morri desde a madre, ou perdi a vida ao sair do ventre?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Por que joelhos me receberam? E por que seios me amamentaram?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Pois agora eu jazeria e repousaria; dormiria, e então haveria repouso para mim;
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Com os reis e os conselheiros da terra, que edificavam para si os desertos;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Ou com os príncipes que tinham ouro, que enchiam suas casas de prata.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ou [por que] não fui como um aborto oculto, como as crianças que nunca viram a luz?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Ali os maus deixam de perturbar, e ali repousam os cansados de forças.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Ali os prisioneiros juntamente repousam; [e] não ouvem a voz do opressor.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Ali estão o pequeno e o grande; e o servo livre [está] de seu senhor.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Por que se dá luz ao sofredor, e vida aos amargos de alma,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Que esperam a morte, e ela não chega, e que a buscam mais que tesouros;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Que saltam de alegram e ficam contentes quando acham a sepultura?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
[E também] ao homem cujo caminho é oculto, e a quem Deus [o] encobriu?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Pois antes do meu pão vem meu suspiro; e meus gemidos correm como águas.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Pois aquilo eu temia tanto veio a mim, e aquilo que tinha medo me aconteceu.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Não tenho tido descanso, nem tranquilidade, nem repouso; mas perturbação veio sobre mim.

< Iov 3 >