Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Post haec aperuit Iob os suum, et maledixit diei suo,
2 Și Iov a vorbit și a spus:
et locutus est.
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Pereat dies in qua natus sum, et nox in qua dictum est: Conceptus est homo.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Dies ille vertatur in tenebras, non requirat eum Deus desuper, et non illustretur lumine.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Obscurent eum tenebrae et umbra mortis, occupet eum caligo, et involvatur amaritudine.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Noctem illam tenebrosus turbo possideat, non computetur in diebus anni, nec numeretur in mensibus:
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Sit nox illa solitaria, nec laude digna:
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Maledicant ei qui maledicunt diei, qui parati sunt suscitare Leviathan:
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Obtenebrentur stellae caligine eius: expectet lucem et non videat, nec ortum surgentis aurorae:
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Quia non conclusit ostia ventris, qui portavit me, nec abstulit mala ab oculis meis.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Quare non in vulva mortuus sum, egressus ex utero non statim perii?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Quare exceptus genibus? cur lactatus uberibus?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Nunc enim dormiens silerem, et somno meo requiescerem:
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Cum regibus et consulibus terrae, qui aedificant sibi solitudines:
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Aut cum principibus, qui possident aurum, et replent domos suas argento:
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Aut sicut abortivum absconditum non subsisterem, vel qui concepti non viderunt lucem.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Ibi impii cessaverunt a tumultu, et ibi requieverunt fessi robore.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Et quondam vincti pariter sine molestia, non audierunt vocem exactoris.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Parvus et magnus ibi sunt, et servus liber a domino suo.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Quare misero data est lux, et vita his, qui in amaritudine animae sunt?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
qui expectant mortem, et non venit, quasi effodientes thesaurum:
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Gaudentque vehementer cum invenerint sepulchrum.
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Viro cuius abscondita est via, et circumdedit eum Deus tenebris?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Antequam comedam suspiro: et tamquam inundantes aquae, sic rugitus meus:
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Quia timor, quem timebam, evenit mihi: et quod verebar accidit.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Nonne dissimulavi? nonne silui? nonne quievi? et venit super me indignatio.
