< Iov 3 >

1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Dopo, Giobbe aprì la bocca e maledisse il suo giorno;
2 Și Iov a vorbit și a spus:
prese a dire:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Perisca il giorno in cui nacqui e la notte in cui si disse: «E' stato concepito un uomo!».
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Quel giorno sia tenebra, non lo ricerchi Dio dall'alto, né brilli mai su di esso la luce.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Lo rivendichi tenebra e morte, gli si stenda sopra una nube e lo facciano spaventoso gli uragani del giorno!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Quel giorno lo possieda il buio non si aggiunga ai giorni dell'anno, non entri nel conto dei mesi.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Ecco, quella notte sia lugubre e non entri giubilo in essa.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
La maledicano quelli che imprecano al giorno, che sono pronti a evocare Leviatan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Si oscurino le stelle del suo crepuscolo, speri la luce e non venga; non veda schiudersi le palpebre dell'aurora,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
poiché non mi ha chiuso il varco del grembo materno, e non ha nascosto l'affanno agli occhi miei!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
E perché non sono morto fin dal seno di mia madre e non spirai appena uscito dal grembo?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Perché due ginocchia mi hanno accolto, e perché due mammelle, per allattarmi?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Sì, ora giacerei tranquillo, dormirei e avrei pace
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
con i re e i governanti della terra, che si sono costruiti mausolei,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
o con i principi, che hanno oro e riempiono le case d'argento.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Oppure, come aborto nascosto, più non sarei, o come i bimbi che non hanno visto la luce.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Laggiù i malvagi cessano d'agitarsi, laggiù riposano gli sfiniti di forze.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
I prigionieri hanno pace insieme, non sentono più la voce dell'aguzzino.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Laggiù è il piccolo e il grande, e lo schiavo è libero dal suo padrone.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Perché dare la luce a un infelice e la vita a chi ha l'amarezza nel cuore,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
a quelli che aspettano la morte e non viene, che la cercano più di un tesoro,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
che godono alla vista di un tumulo, gioiscono se possono trovare una tomba...
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
a un uomo, la cui via è nascosta e che Dio da ogni parte ha sbarrato?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Così, al posto del cibo entra il mio gemito, e i miei ruggiti sgorgano come acqua,
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
perché ciò che temo mi accade e quel che mi spaventa mi raggiunge.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Non ho tranquillità, non ho requie, non ho riposo e viene il tormento!

< Iov 3 >