Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Ezután megnyitá Jób az ő száját, és megátkozá az ő napját.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
És szóla Jób, és monda:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Veszszen el az a nap, a melyen születtem, és az az éjszaka, a melyen azt mondták: fiú fogantatott.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Az a nap legyen sötétség, ne törődjék azzal az Isten onnét felül, és világosság ne fényljék azon.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Tartsa azt fogva sötétség és a halál árnyéka; a felhő lakozzék rajta, nappali borulatok tegyék rettenetessé.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Az az éjszaka! Sűrű sötétség fogja be azt; ne soroztassék az az esztendőnek napjaihoz, ne számláltassék a hónapokhoz.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Az az éjszaka! Legyen az magtalan, ne legyen örvendezés azon.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Átkozzák meg azt, a kik a nappalt átkozzák, a kik bátrak felingerelni a leviathánt.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Sötétüljenek el az ő estvéjének csillagai; várja a világosságot, de az ne legyen, és ne lássa a hajnalnak pirját!
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Mert nem zárta be az én anyám méhének ajtait, és nem rejtette el szemeim elől a nyomorúságot.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Mért is nem haltam meg fogantatásomkor; mért is ki nem multam, mihelyt megszülettem?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Mért vettek fel engem térdre, és mért az emlőkre, hogy szopjam?!
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Mert most feküdném és nyugodnám, aludnám és akkor nyugton pihenhetnék –
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Királyokkal és az ország tanácsosaival, a kik magoknak kőhalmokat építenek.
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Vagy fejedelmekkel, a kiknek aranyuk van, a kik ezüsttel töltik meg házaikat.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Vagy mért nem lettem olyan, mint az elásott, idétlen gyermek, mint a világosságot sem látott kisdedek?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Ott a gonoszok megszünnek a fenyegetéstől, és ott megnyugosznak, a kiknek erejök ellankadt.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
A foglyok ott mind megnyugosznak, nem hallják a szorongatónak szavát.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Kicsiny és nagy ott egyenlő, és a szolga az ő urától szabad.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Mért is ad Isten a nyomorultnak világosságot, és életet a keseredett szivűeknek?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
A kik a halált várják, de nem jön az, és szorgalmasabban keresik mint az elrejtett kincset.
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
A kik nagy örömmel örvendeznek, vigadnak, mikor megtalálják a koporsót.
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
A férfiúnak, a ki útvesztőbe jutott, és a kit az Isten bekerített köröskörül.
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Mert kenyerem gyanánt van az én fohászkodásom, és sóhajtásaim ömölnek, mint habok.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Mert a mitől remegve remegtem, az jöve reám, és a mitől rettegtem, az esék rajtam.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Nincs békességem, sem nyugtom, sem pihenésem, mert nyomorúság támadt reám.
