Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Endlich öffnete Hiob den Mund und verfluchte seinen Geburtstag.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Und Hiob hob an und sprach:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Verflucht sei der Tag, an dem ich geboren, und die Nacht, die da sprach: es ward ein Knabe empfangen!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Dieser Tag müsse finster bleiben: nicht frage nach ihm Gott in der Höhe, noch erglänze über ihm Tageshelle!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Zurückfordern sollen ihn Finsternis und Tiefdunkel; Wolkendickicht lagere über ihm, und Tagverdüsterung möge ihn erschrecken.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Jene Nacht - sie sei ein Raub der Finsternis: nicht soll sie sich freuen unter des Jahres Tagen und in die Zahl der Monde trete sie nicht ein.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Ja, diese Nacht sei unfruchtbar: kein Jubelruf soll sie durchdringen.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Es sollen sie verwünschen, die den Tag verfluchen, die fähig sind, den Drachen anzuhetzen.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Es müssen sich verfinstern ihrer Dämmerung Sterne; sie harre auf Licht - umsonst! und niemals schaue sie der Morgenröte Wimpern,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
weil sie mir nicht verschloß des Mutterleibes Pforten, nicht barg das Elend vor meinen Augen!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Warum starb ich nicht im Mutterleibe, verschied ich nicht, als ich herausgetreten aus dem Mutterschoß?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Warum empfingen mich Kniee, und wozu Brüste, daß ich sog?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
So läge ich nun und rastete, wäre entschlafen und hätte Ruhe
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
bei Königen und Ratsherren der Länder, die Pyramiden für sich bauten,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
oder mit Fürsten, reich an Gold, die ihre Häuser mit Silber füllten.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Oder einer verscharrten Fehlgeburt gleich wäre ich nicht ins Dasein getreten, Kindern gleich, die nie das Licht geschaut.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Dort hören Frevler auf mit Toben, dort haben Ruhe, deren Kraft erschöpft.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Es rasten die Gefangenen allzumal, sie hören nicht des Fronvogts Ruf.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Klein und groß gilt dort gleich, und frei ist der Knecht von seinem Herrn!
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Warum schenkt er dem Elenden das Licht und Tiefbetrübten das Leben? -
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
die da harren auf den Tod, er aber kommt nicht, die nach ihm graben, eifriger als nach Schätzen;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
die sich freuen würden bis zum Jubel, jauchzen würden, wenn sie das Grab fänden -
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
dem Manne, dessen Pfad verborgen ist, den Gott ringsum abgesperrt hat?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Denn Seufzen ward mein täglich Brot, und gleich dem Wasser strömen meine Klagen.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Denn graute mir vor etwas, so traf es mich, und wovor ich schauderte, das ward mir zu Teil.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Noch fand ich nicht Ruhe, nicht Rast, nicht Frieden, da kam schon neues Toben!
