Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Danach tat Job den Mund auf und fluchte seinem Schicksal.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Und Job hob an und sprach:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
"O wäre doch der Tag, da ich geboren, nie erschienen und jene Nacht entschwunden, da man den Knaben aufgenommen!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Weh jenem Tage! Besser wäre er in Dunkelheit verblieben! Hätte doch der Höchste droben sich nie um ihn gekümmert und nie die Sonne ihm geleuchtet!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Die schwarze Urnacht hätte ihn vernichten und Wolkendunkel auf ihm ruhen sollen! Hätte man ihn doch der Verdüsterung überlassen!"
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
"Wenn nur ein Raub der Finsternis die Nacht geworden wäre! Und hätte niemals zu den Jahrestagen sie gezählt und niemals in der Monde Schar gegolten.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Wenn jene Nacht nur unfruchtbar geblieben wäre, und wäre nie ein Jubellaut in ihr ertönt!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Und die den Tag verfluchen, ach, hätten die doch sie verflucht und jene, die bereit, den Leviatan selbst zu reizen!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Verlöschen hätten sollen ihre Morgensterne, sie hätte auf das Licht vergeblich warten müssen! Des Frührots Wimpern hätte sie nicht schauen dürfen!
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Denn hätte sie einst meines Lebens Tor verschlossen, dann hätte sie auch meinen Augen Leid erspart.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Warum bin ich denn nicht im Mutterschoß gestorben, weswegen, kaum geboren, nicht verschieden?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Warum denn nahm ein Schoß mich auf und Brüste, daß ich trinken mußte?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Dann läge ich zu dieser Zeit und hätte Ruhe. Ich schliefe - wie wär mir so wohl! -
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
bei Königen und Weltregenten, die Trümmerstätten wiederum sich aufgebaut,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
bei jenen goldberühmten Fürsten, die ihre Schatzhäuser mit Silber füllten!
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Dann wäre ich nicht mehr; ich gliche einer Fehlgeburt und jenen Kleinen, die das Licht nie schauten.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Dort, wo die Sorgen den Geplagten schwinden, wo die durch Obermacht Geknechteten ausruhen,
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
wo die Gefangenen sorglos gehen und keines Treibers Ruf mehr hören.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Vornehm und Nieder ist dort gleich; frei von dem Herrn ist dort der Sklave.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Warum nur schenkt man Elenden das Tageslicht und Herzbetrübten Leben,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
die ausschaun nach dem Tode, der nicht kommt, nach ihm sich sehnen mehr als nach Schätzen,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
die ob der Grabestür sich freuen, die jauchzen, wenn's zur Grube geht,
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
- dem Manne, dessen Schicksal unbeachtet bleibt, vor dem sich Gott verborgen hält?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
An Brotes Stelle tritt bei mir das Seufzen; als Wasser strömt mir Klage zu.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Und bange ich vor einem Ding, dann trifft es sicher mich, und was mich ängstigt, kommt zu mir.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Ich darf nicht ruhen und nicht rasten, kaum aufatmen, und schon kommt neue Pein."
