Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Après cela Job ouvrit la bouche, et maudit le jour de sa naissance.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Et il parla.
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Périsse le jour auquel je suis né, et la nuit dans laquelle il fut dit: Un homme a été conçu!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Que ce jour soit changé en ténèbres; que Dieu ne s’en enquière pas d’en haut, et qu’il ne soit point éclairé de la lumière.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Que des ténèbres et une ombre de mort l’obscurcissent; qu’une obscurité s’en empare, et qu’il soit enveloppé d’amertume.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Cette nuit, qu’un tourbillon ténébreux en prenne possession, qu’elle ne soit pas comptée dans les jours de l’année, ni mise au nombre des mois.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Que cette nuit soit solitaire, et qu’elle ne mérite pas de louanges.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Qu’ils la maudissent, ceux qui maudissent le jour, qui sont prêts à susciter Léviathan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Que les étoiles soient couvertes des ténèbres de son obscurité; qu’elle attende une lumière, et ne la voie point, ni la naissance de l’aurore qui se lève;
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Parce qu’elle n’a pas fermé le sein qui ma formé, et qu’elle n’a pas ôté les maux de devant mes yeux.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Pourquoi ne suis-je pas mort dans le sein de ma mère? pourquoi, sorti de son sein, n’ai-je pas aussitôt péri?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Pourquoi ai-je été reçu sur des genoux? pourquoi allaité par des mamelles?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Car maintenant, dormant, je serais en silence, et je reposerais dans mon sommeil,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Avec les rois et les consuls; de la terre, qui se bâtissent de vastes solitudes;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Avec les princes qui possèdent de l’or, et remplissent leurs maisons d’argent.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ou bien je n’existerais pas, comme un avorton caché dans le sein de sa mère, ou comme ceux qui, conçus, n’ont pas vu la lumière.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
C’est là que des impies ont cessé leur tumulte, et là que se reposent ceux qui ont perdu leur force.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Et ceux qui autrefois étaient enchaînes ensemble sont sans inquiétude; ils n’entendent pas la voix d’un exacteur.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Des grands et des petits sont là, et un esclave est délivré de son maître.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Pourquoi la lumière a-t-elle été donnée aux malheureux, et la vie à ceux qui sont dans l’amertume de l’âme,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Qui attendent la mort (et elle ne vient pas), comme s’ils déterraient un trésor,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Et qui se réjouissent extrêmement, lorsqu’ils ont trouvé un sépulcre;
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
À un homme dont la voie est cachée, et que Dieu entoure de ténèbres?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Avant que je mange, je soupire; et comme les eaux qui débordent, ainsi sont mes rugissements,
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Parce que la frayeur que je redoutais m’est venue, et ce que j’appréhendais est arrivé.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
N’ai-je pas dissimulé? n’ai-je pas gardé le silence? ne suis-je pas resté dans le repos? Cependant l’indignation de Dieu est venue sur moi.
