Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Après cela Job ouvrit la bouche, et maudit le jour de sa naissance.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Et Job prit la parole et dit:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Périsse le jour où je suis né, et la nuit qui dit: Un enfant est conçu!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Que ce jour se change en ténèbres, que Dieu d'en haut ne s'en informe plus! et que sur lui la clarté ne resplendisse plus!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Que l'obscurité et l'ombre de mort le réclament, que les sombres nuées viennent s'y établir, et que l'absence de jour y répande l'effroi!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Cette nuit! que les ténèbres s'en emparent, qu'elle ne se réjouisse plus parmi les jours de l'année, et que dans le compte des mois elle n'entre plus!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Voici, que cette nuit soit inféconde, que l'allégresse n'y ait plus accès!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Qu'elle soit notée par ceux qui maudissent les jours, experts à faire lever le Léviathan!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Que les astres de son crépuscule s'éteignent! qu'elle espère la lumière, et qu'elle ne vienne pas, et que jamais elle ne voie les paupières de l'aurore,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
car elle ne ferma point le sein dont j'ai franchi les portes, et n'a point dérobé le chagrin à ma vue!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Pourquoi ne quittai-je pas sans vie les flancs de ma mère, et au sortir de son sein n'expirai-je pas?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Pourquoi rencontrai-je des genoux devant moi, et pourquoi des mamelles où je fusse allaité?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Car maintenant je serais gisant et tranquille, je dormirais, et aurais aussi le repos,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
avec les Rois et les arbitres de la terre qui se sont élevé des tombes,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
ou avec les Princes qui possédaient de l'or, et ont rempli d'argent leurs habitations;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
ou, tel que l'avorton enfoui, je ne serais pas, tel que les enfants qui n'ont pas vu le jour.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Là les impies cessent de s'agiter, là se reposent ceux qui sont fatigués d'efforts,
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
là sont réunis les captifs en sécurité, et ils n'entendent pas la voix de l'exacteur.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Petits et grands y sont égaux, et l'esclave y est affranchi de son maître.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Pourquoi accorde-t-Il la lumière au misérable, et la vie à ceux qui ont l'amertume dans l'âme,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
qui attendent la mort, et elle n'arrive pas, qui creusent la terre, plus désireux d'elle que des trésors,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
qui se réjouissent jusqu'à l'allégresse, sont transportés, quand ils trouvent un tombeau;
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
à l'homme enfin, à qui son chemin se dérobe, et que Dieu cerne de toutes parts?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Car le pain que je mange, rencontre mes sanglots, et, comme les flots, mes soupirs s'épanchent;
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
car la terreur que je crains, m'assaille aussitôt, et ce que je redoute, c'est ce qui m'arrive.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Je n'ai ni trêve, ni calme, ni repos, et toujours le trouble survient.
