Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Après cela, Job ouvrit la bouche et maudit le jour de sa naissance.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Job prit la parole et dit:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Périsse le jour où je suis né, la nuit qui a dit: "Un homme a été conçu!"
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Que ce jour-là ne soit que ténèbres! Que Dieu ne daigne s’y intéresser du haut de sa demeure, et qu’aucune lueur ne l’éclaire!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Que l’obscurité et l’ombre de la mort le revendiquent comme leur, qu’une épaisse nuée pèse sur lui, et que des éclipses de soleil en fassent un objet d’épouvante!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Cette nuit-là, que de profondes ténèbres s’en saisissent, qu’elle ne prenne pas rang parmi les jours de l’année et n’entre pas dans le compte des mois!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Oui, que cette nuit-là soit condamnée à la solitude, et que nul chant ne s’y élève!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Puisse-t-elle être exécrée par ceux qui maudissent le jour et possèdent le secret d’éveiller le Léviathan!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Que les étoiles de son aube matinale demeurent obscures, qu’elle attende vainement la lumière et ne voie point s’ouvrir les paupières de l’aurore,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
pour n’avoir pas tenu closes les portes du sein qui m’avait conçu et caché la misère à mes regards!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Que ne suis-je mort dès le sein de ma mère? Que n’ai-je rendu le dernier soupir en me détachant de ses flancs?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Pourquoi deux genoux m’ont-ils recueilli? A quoi bon des mamelles pour m’allaiter?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
A présent je serais couché dans une paix profonde, je dormirais et jouirais du repos,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
en compagnie des rois et des arbitres de la terre, qui se bâtissent des monuments destinés à la ruine,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
ou bien des grands qui ont possédé de l’or et rempli d’argent leurs maisons.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ou encore, que n’ai-je été comme l’avorton qu’on, enfouit, comme ces petits enfants qui n’ont pas aperçu la lumière?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Là, les méchants mettent un terme à leur violence, là; se reposent ceux dont les forces sont à bout.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Là aussi, les captifs sont en paix, sans plus entendre la voix d’un maître despotique.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Petits et grands y sont confondus, et l’esclave est libéré de son maître.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Pourquoi octroie-t-on la lumière au misérable, et la vie à ceux dont l’âme est pleine d’amertume,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
qui appellent de leurs vœux la mort, qui les fuit, et la cherchent plus avidement que des trésors,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
qui ressentent des transports de joie et sont dans l’allégresse, dès qu’ils obtiennent une tombe;
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
à l’homme enfin dont la destinée est voilée et que Dieu a confiné comme dans un enclos?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Aussi bien, je ne mange pas un morceau de pain que mes sanglots n’éclatent, et que mes plaintes ne se répandent comme l’eau.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
C’Est que tout malheur dont j’avais peur fond sur moi; ce que je redoutais vient m’assaillir.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Je ne connais plus ni paix, ni sécurité, ni repos: les tourments m’ont envahi.
