Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Après cela, Job ouvrit sa bouche et maudit son jour.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Et Job prit la parole et dit:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Périsse le jour auquel je naquis, et la nuit qui dit: Un homme a été conçu!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Ce jour-là, qu’il soit ténèbres; que Dieu ne s’en enquière pas d’en haut, et que la lumière ne resplendisse pas sur lui!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Que les ténèbres et l’ombre de la mort le réclament; que les nuées demeurent sur lui; que ce qui assombrit les jours le terrifie!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Cette nuit-là, que l’obscurité s’en empare; qu’elle ne se réjouisse point parmi les jours de l’année, qu’elle n’entre pas dans le nombre des mois!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Voici, que cette nuit-là soit stérile; que les cris de joie n’y entrent pas!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Que ceux qui maudissent le jour la maudissent, ceux qui sont prêts à réveiller Léviathan!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Que les étoiles de son crépuscule soient obscurcies; qu’elle attende la lumière, et qu’il n’y en ait point, et qu’elle ne voie pas les cils de l’aurore!
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Parce qu’elle n’a pas fermé les portes du sein qui m’a porté, et n’a pas caché la misère de devant mes yeux.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Pourquoi ne suis-je pas mort dès la matrice, n’ai-je pas expiré quand je sortis du ventre?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Pourquoi les genoux m’ont-ils rencontré, et pourquoi les mamelles, pour les téter?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Car maintenant je serais couché et je serais tranquille, je dormirais: alors j’aurais du repos,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
Avec les rois et les conseillers de la terre qui se bâtissent des solitudes,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Ou avec les princes qui ont de l’or, qui ont rempli d’argent leurs maisons;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ou, comme un avorton caché, je n’aurais pas été, – comme les petits enfants qui n’ont pas vu la lumière.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Là, les méchants ont cessé leur tumulte, et là ceux dont les forces sont épuisées par la fatigue sont en repos;
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Les prisonniers demeurent ensemble tranquilles, ils n’entendent pas la voix de l’exacteur;
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Là sont le petit et le grand, et le serviteur libéré de son maître.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Pourquoi la lumière est-elle donnée au misérable, et la vie à ceux qui ont l’amertume dans l’âme,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
À ceux qui attendent la mort, et elle n’est pas là, – qui la cherchent plus que des trésors cachés,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Qui se réjouissent jusqu’aux transports [et] sont dans l’allégresse, parce qu’ils ont trouvé le sépulcre, –
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
À l’homme de qui le chemin est caché et que Dieu a enfermé de toutes parts?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Car mon gémissement vient avant mon pain, et mes rugissements débordent comme des eaux.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Car j’ai eu une crainte, et elle est venue sur moi, et ce que j’appréhendais m’est arrivé.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Je n’étais pas en sécurité, et je n’étais pas tranquille ni en repos, et le trouble est venu.
