Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Alors Job ouvrit la bouche et maudit le jour de sa naissance.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Job prit la parole et dit:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Périsse le jour où je suis né, et la nuit qui a dit: « Un homme est conçu! »
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Ce jour, qu'il se change en ténèbres, que Dieu d'en haut n'en ait pas souci, que la lumière ne brille pas sur lui!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Que les ténèbres et l'ombre de la mort le revendiquent, qu'un nuage épais le couvre, que l'éclipse de sa lumière jette l'épouvante!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Cette nuit, que les ténèbres en fassent leur proie, qu'elle ne compte pas dans les jours de l'année, qu'elle n'entre pas dans la supputation des mois!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Que cette nuit soit un désert stérile, qu'on n'y entende pas de cri d'allégresse!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Que ceux-là la maudissent, qui maudissent les jours, qui savent évoquer Léviathan!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Que les étoiles de son crépuscule s'obscurcissent, qu'elle attende la lumière, sans qu'elle vienne, et qu'elle ne voie point les paupières de l'aurore,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
parce qu'elle ne m'a pas fermé les portes du sein, et n'a pas dérobé la souffrance à mes regards!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Que ne suis-je mort dès le ventre de ma mère, au sortir de ses entrailles que n'ai-je expiré!
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Pourquoi ai-je trouvé deux genoux pour me recevoir, et pourquoi deux mamelles à sucer?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Maintenant je serais couché et en paix, je dormirais et je me reposerais
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
avec les rois et les grands de la terre, qui se sont bâti des mausolées;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
avec les princes qui avaient de l'or, et remplissaient d'argent leur demeures.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ou bien, comme l'avorton ignoré, je n'existerais pas, comme ces enfants qui n'ont pas vu la lumière.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Là les méchants n'exercent plus leurs violences, là se repose l'homme épuisé de forces;
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
les captifs y sont tous en paix, ils n'entendent plus la voix de l'exacteur.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Là se trouvent le petit et le grand, l'esclave affranchi de son maître.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Pourquoi donner la lumière aux malheureux, et la vie à ceux dont l'âme est remplie d'amertume,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
qui espèrent la mort, et la mort ne vient pas, qui la cherchent plus ardemment que les trésors,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
qui sont heureux, qui tressaillent d'aise et se réjouissent quand ils ont trouvé le tombeau;
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
à l'homme dont la route est cachée et que Dieu enferme de toutes parts?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Mes soupirs sont comme mon pain et mes gémissements se répandent comme l'eau.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Ce que je crains, c'est ce qui m'arrive; ce que je redoute fond sur moi.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Plus de tranquillité, plus de paix, plus de repos, et le trouble m'a saisi.
