Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this Job opened his mouth, and cursed the day of his birth.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Job answered:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
“Let the day perish in which I was born, the night which said, ‘There is a boy conceived.’
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Let that day be darkness. Don’t let God from above seek for it, neither let the light shine on it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Let darkness and the shadow of death claim it for their own. Let a cloud dwell on it. Let all that makes the day black terrify it.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
As for that night, let thick darkness seize on it. Let it not rejoice among the days of the year. Let it not come into the number of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Behold, let that night be barren. Let no joyful voice come therein.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Let them curse it who curse the day, who are ready to rouse up leviathan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Let the stars of its twilight be dark. Let it look for light, but have none, neither let it see the eyelids of the morning,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
because it didn’t shut up the doors of my mother’s womb, nor did it hide trouble from my eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
“Why didn’t I die from the womb? Why didn’t I give up the spirit when my mother bore me?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why did the knees receive me? Or why the breast, that I should nurse?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now I should have lain down and been quiet. I should have slept, then I would have been at rest,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
with kings and counselors of the earth, who built up waste places for themselves;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
or with princes who had gold, who filled their houses with silver;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
or as a hidden untimely birth I had not been, as infants who never saw light.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the wicked cease from troubling. There the weary are at rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
There the prisoners are at ease together. They don’t hear the voice of the taskmaster.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
The small and the great are there. The servant is free from his master.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
“Why is light given to him who is in misery, life to the bitter in soul,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
who long for death, but it doesn’t come; and dig for it more than for hidden treasures,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
who rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Why is light given to a man whose way is hidden, whom God has hedged in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
For my sighing comes before I eat. My groanings are poured out like water.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For the thing which I fear comes on me, that which I am afraid of comes to me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I am not at ease, neither am I quiet, neither do I have rest; but trouble comes.”
