Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this Job opened his mouth, and cursed his day.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
And Job spoke, and said,
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Let the day perish in which I was born, and the night [in which] it was said, There is a man child conceived.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Let that day be darkness; let not God regard it from above, neither let the light shine upon it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Let darkness and the shades of death stain it; let a cloud dwell upon it; let the blackness of the day terrify it.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
As [for] that night, let darkness seize upon it; let it not be joined to the days of the year, let it not come into the number of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Lo, let that night be solitary, let no joyful voice come therein.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Let them curse it that curse the day, who are ready to raise up their mourning.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Let the stars of its twilight be dark; let it look for light, but [have] none; neither let it see the dawning of the day:
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Because it prevented not my birth, nor hid sorrow from my eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Why died I not from the womb? [why] did I [not] expire at the time of my birth?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why did the knees receive me? or why the breasts that I should be nursed?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now should I have lain still and been quiet, I should have slept: then had I been at rest,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
With kings and counselors of the earth, who built desolate places for themselves;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Or with princes that had gold, who filled their houses with silver:
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Or as a hidden untimely birth I had not been; as infants [which] never saw light.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the wicked cease [from] troubling; and there the weary are at rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
[There] the prisoners rest together; they hear not the voice of the oppressor.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
The small and great are there; and the servant [is] free from his master.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Why is light given to him that is in misery, and life to the bitter [in] soul;
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Who long for death, but it [cometh] not; and dig for it more than for hid treasures;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Who rejoice exceedingly, [and] are glad, when they can find the grave?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
[Why is light given] to a man whose way is hid, and whom God hath hedged in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
For my sighing cometh before I eat, and my roarings are poured out like the waters.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For the thing which I greatly feared hath come upon me, and that which I dreaded hath come to me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I was not in safety, neither had I rest, neither was I quiet; yet trouble came.
