Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this opened Job his mouth, and cursed his day.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
And Job spoke, and said:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Let the day perish wherein I was born, and the night wherein it was said: 'A man-child is brought forth.'
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Let that day be darkness; let not God inquire after it from above, neither let the light shine upon it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Let darkness and the shadow of death claim it for their own; let a cloud dwell upon it; let all that maketh black the day terrify it.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
As for that night, let thick darkness seize upon it; let it not rejoice among the days of the year; let it not come into the number of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Lo, let that night be desolate; let no joyful voice come therein.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Let them curse it that curse the day, who are ready to rouse up leviathan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Let the stars of the twilight thereof be dark; let it look for light, but have none; neither let it behold the eyelids of the morning;
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Because it shut not up the doors of my mother's womb, nor hid trouble from mine eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Why died I not from the womb? Why did I not perish at birth?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why did the knees receive me? And wherefore the breasts, that I should suck?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now should I have lain still and been quiet; I should have slept; then had I been at rest —
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
With kings and counsellors of the earth, who built up waste places for themselves;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Or with princes that had gold, who filled their houses with silver;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Or as a hidden untimely birth I had not been; as infants that never saw light.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the wicked cease from troubling; and there the weary are at rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
There the prisoners are at ease together; they hear not the voice of the taskmaster.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
The small and great are there alike; and the servant is free from his master.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Wherewith is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul —
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Who long for death, but it cometh not; and dig for it more than for hid treasures;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Who rejoice unto exultation, and are glad, when they can find the grave? —
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
To a man whose way is hid, and whom God hath hedged in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
For my sighing cometh instead of my food, and my roarings are poured out like water.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For the thing which I did fear is come upon me, and that which I was afraid of hath overtaken me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I was not at ease, neither was I quiet, neither had I rest; but trouble came.
