Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this Job began speaking, cursing the day of his birth.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
He said,
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
“Wipe out the day I was born, and the night when it was announced that a boy had been conceived.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Turn that day to darkness. God above should not remember it. Don't let light shine on it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Take it back, darkness and death-shadow. A black cloud should overshadow it. It should be as terrifying as the darkness of an eclipse during the day.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Blot out that night as if it never existed. Don't count it on the calendar. Don't let it have a day in any month.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Let that night be childless, with no sounds of happiness heard.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Those who place curses on certain days should curse it, those who have the power to raise Leviathan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Its early morning stars should stay dark. Looking for light, may none come, may it not see the glimmer of dawn
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
for it did not shut my mother's womb to prevent me from seeing trouble.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Why wasn't I stillborn? Why didn't I die at birth?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why was there a lap for me to lie on, or breasts for me to suck?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now I would be lying down in peace. I would be sleeping and at rest,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
along with the kings of this world and their officials whose palaces now lie in ruins,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
or with noblemen who collected gold and filled their houses with silver.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Why wasn't I a miscarriage, buried in secret, a baby who never saw the light?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There in the grave the wicked give no more trouble, and those whose strength is gone have their rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
There prisoners take it easy—they don't hear the commands of their oppressors.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Both small and great are there, and slaves are freed from their masters.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Why does God give life to those who are suffering, living bitterly miserable lives,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
those who are waiting for death that does not come and who are looking for death more desperately than hunting for treasure?
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
They're so incredibly happy when the reach the grave!
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Why is light given to someone who doesn't know where they're going, someone God has fenced in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
My groans are the bread I eat; my raging tears are the water I drink.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For all that I feared has happened to me; everything that I dreaded has come upon me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I have no peace, no quiet, no rest. All that comes is rage.”
