Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this, Job opened his mouth and cursed his day.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
And Job answered and said,
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Let the day perish in which I was born, and the night that said, There is a man child conceived.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
That day — let it be darkness, let not God care for it from above, neither let light shine upon it:
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Let darkness and the shadow of death claim it; let clouds dwell upon it; let darkeners of the day terrify it.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
That night — let gloom seize upon it; let it not rejoice among the days of the year; let it not come into the number of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Behold, let that night be barren; let no joyful sound come therein;
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Let them curse it that curse the day, who are ready to rouse Leviathan;
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Let the stars of its twilight be dark; let it wait for light, and have none, neither let it see the eyelids of the dawn:
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Because it shut not up the doors of the womb that bore me, and hid not trouble from mine eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Wherefore did I not die from the womb, — come forth from the belly and expire?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why did the knees meet me? and wherefore the breasts, that I should suck?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now should I have lain down and been quiet; I should have slept: then had I been at rest,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
With kings and counsellors of the earth, who build desolate places for themselves,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Or with princes who had gold, who filled their houses with silver;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Or as a hidden untimely birth I had not been; as infants that have not seen the light.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the wicked cease from troubling; and there the wearied are at rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
The prisoners together are at ease; they hear not the voice of the taskmaster.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
The small and great are there, and the bondman freed from his master.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Wherefore is light given to him that is in trouble, and life to those bitter of soul,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Who long for death, and it [cometh] not, and dig for it more than for hidden treasures;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Who rejoice even exultingly and are glad when they find the grave? —
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
To the man whose way is hidden, and whom God hath hedged in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
For my sighing cometh before my bread, and my groanings are poured out like the waters.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For I feared a fear, and it hath come upon me, and that which I dreaded hath come to me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I was not in safety, neither had I quietness, neither was I at rest, and trouble came.
