< Iov 3 >
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this Job opened his mouth, and cursed his day,
2 Și Iov a vorbit și a spus:
saying,
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Let the day perish in which I was born, and that night in which they said, Behold a man-child!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Let that night be darkness, and let not the Lord regard it from above, neither let light come upon it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
But let darkness and the shadow of death seize it; let blackness come upon it;
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
let that day and night be cursed, let darkness carry them away; let it not come into the days of the year, neither let it be numbered with the days of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
But let that night be pain, and let not mirth come upon it, nor joy.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
But let him that curses that day curse it, [even] he that is ready to attack the great whale.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Let the stars of that night be darkened; let it remain [dark], and not come into light; and let it not see the morning star arise:
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
because it shut not up the gates of my mother's womb, for [so] it would have removed sorrow from my eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
For why died I not in the belly? and [why] did I not come forth from the womb and die immediately?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
and why did the knees support me? and why did I suck the breasts?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Now I should have lain down and been quiet, I should have slept and been at rest,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
with kings [and] councillors of the earth, who gloried in [their] swords;
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
or with rulers, whose gold was abundant, who filled their houses with silver:
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
or [I should have been] as an untimely birth proceeding from his mother's womb, or as infants who never saw light.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the ungodly have burnt out the fury of rage; there the wearied in body rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
And the men of old time have together ceased to hear the exactor's voice.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
The small and great are there, and the servant that feared his lord.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
For why is light given to those who are in bitterness, and life to those souls which are in griefs?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
who desire death, and obtain it not, digging [for it] as [for] treasures;
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
and would be very joyful if they should gain it?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Death [is] rest to [such] a man, for God has hedged him in.
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
For my groaning comes before my food, and I weep being beset with terror.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For the terror of which I meditated has come upon me, and that which I had feared has befallen me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I was not at peace, nor quiet, nor had I rest; yet wrath came upon me.