Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
After this, Job opened his mouth and cursed the day of his birth.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
And this is what he said:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
“May the day of my birth perish, and the night it was said, ‘A boy is conceived.’
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
If only that day had turned to darkness! May God above disregard it; may no light shine upon it.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
May darkness and gloom reclaim it, and a cloud settle over it; may the blackness of the day overwhelm it.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
If only darkness had taken that night away! May it not appear among the days of the year; may it never be entered in any of the months.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Behold, may that night be barren; may no joyful voice come into it.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
May it be cursed by those who curse the day — those prepared to rouse Leviathan.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
May its morning stars grow dark; may it wait in vain for daylight; may it not see the breaking of dawn.
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
For that night did not shut the doors of the womb to hide the sorrow from my eyes.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Why did I not perish at birth; why did I not die as I came from the womb?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Why were there knees to receive me, and breasts that I should be nursed?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
For now I would be lying down in peace; I would be asleep and at rest
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
with kings and counselors of the earth, who built for themselves cities now in ruins,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
or with princes who had gold, who filled their houses with silver.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Or why was I not hidden like a stillborn child, like an infant who never sees daylight?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
There the wicked cease from raging, and there the weary find rest.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
The captives enjoy their ease; they do not hear the voice of the oppressor.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Both small and great are there, and the slave is freed from his master.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Why is light given to the miserable, and life to the bitter of soul,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
who long for death that does not come, and search for it like hidden treasure,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
who rejoice and greatly exult when they can find the grave?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Why is life given to a man whose way is hidden, whom God has hedged in?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
I sigh when food is put before me, and my groans pour out like water.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
For the thing I feared has overtaken me, and what I dreaded has befallen me.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
I am not at ease or quiet; I have no rest, for trouble has come.”
