Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Derefter oplod Job sin Mund og forbandede sin Dag,
2 Și Iov a vorbit și a spus:
og Job tog til Orde og sagde:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Bort med den Dag, jeg fødtes, den Nat, der sagde: "Se, en Dreng!"
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Denne Dag vorde Mørke, Gud deroppe spørge ej om den, over den stråle ej Lyset frem!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Mulm og Mørke løse den ind, Tåge lægge sig over den, Formørkelser skræmme den!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Mørket tage den Nat, den høre ej hjemme blandt Årets Dage, den komme ikke i Måneders Tal!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Ja, denne Nat vorde gold, der lyde ej Jubel i den!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
De, der besværger Dage, forbande den, de, der har lært at hidse Livjatan";
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
dens Morgenstjerner formørkes, den bie forgæves på Lys, den skue ej Morgenrødens Øjenlåg,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
fordi den ej lukked mig Moderlivets Døre og skjulte Kvide for mit Blik!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Hvi døde jeg ikke i Moders Liv eller udånded straks fra Moders Skød?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Hvorfor var der Knæ til at tage imod mig, hvorfor var der Bryster at die?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Så havde jeg nu ligget og hvilet, så havde jeg slumret i Fred
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
blandt Konger og Jordens Styrere, der bygged sig Gravpaladser,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
blandt Fyrster, rige på Guld, som fyldte deres Huse med Sølv.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Eller var jeg dog som et nedgravet Foster. som Børn, der ikke fik Lyset at se!
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Der larmer de gudløse ikke mer, der hviler de trætte ud,
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
alle de fangne har Ro, de hører ej Fogedens Røst;
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
små og store er lige der og Trællen fri for sin Herre.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Hvi giver Gud de lidende Lys, de bittert sørgende Liv,
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
dem, som bier forgæves på Døden, graver derefter som efter Skatte,
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
som glæder sig til en Stenhøj, jubler, når de finder deres Grav
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
en Mand, hvis Vej er skjult, hvem Gud har stænget inde?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Thi Suk er blevet mit daglige Brød, mine Ve råb strømmer som Vand.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Thi hvad jeg gruer for, rammer mig, hvad jeg bæver for, kommer over mig.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Knap har jeg Fred, og knap har jeg Ro, knap har jeg Hvile, så kommer Uro!
