Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Herefter oplod Job sin Mund og forbandede sin Dag.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Og Job svarede og sagde:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Udslettet vorde den Dag, paa hvilken jeg er født, og den Nat, der man sagde: En Dreng er undfanget!
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Den Dag vorde Mørke; Gud fra oven af spørge ikke efter den, og intet Lys skinne over den.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Mørkhed og Dødsskygge besmitte den, en Sky bo over den, den hede Damp om Dagen forfærde den!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Den Nat — Mørkhed indtage den! den glæde sig ikke iblandt Aarets Dage, den komme ikke i Maanedernes Tal!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Se, den Nat vorde ensom, intet Frydeskrig komme paa den!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
De, som besværge Dage, forbande den; de, som ere rede til at opvække Leviathan!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Dens Dæmrings Stjerner vorde formørkede, den vente paa Lys, og det komme ikke; og ej se den Morgenrødens Øjenlaage,
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
fordi den ikke lukkede mig Moderlivets Døre og ikke skjulte Møje for mine Øjne.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Hvorfor døde jeg ikke fra Moders Liv af? hvorfor udkom jeg af Moderskød og opgav ikke straks Aanden?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Hvorfor optoge Knæ mig? og hvorfor er jeg opfostret ved Bryst?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Thi saa havde jeg nu ligget og været stille; jeg havde sovet, jeg havde da hvilet
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
med Kongerne og Raadsherrerne paa Jorden, som byggede sig de Steder, som nu ere øde,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
eller med Fyrsterne, som havde Guld, som fyldte deres Huse med Sølv;
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
eller og jeg havde ikke været til, som et utidigt Foster, der blev i Skjul, som de spæde Børn, der ikke saa Lyset.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Der have de ugudelige ladet af at gøre Uro, og der hvile de kraftesløse;
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
der have de bundne Ro med hverandre; de høre ikke Fogedens Røst;
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
der er liden og stor og Tjeneren fri for sin Herre.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Hvorfor giver han en ussel Lyset, og dem Livet, som ere beskelig bedrøvede i Sjælen?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
dem, som bie efter Døden, men den kommer ikke; og som grave efter den mere end efter de skjulte Skatte?
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
dem, som glæde sig med Fryd, og som juble, naar de finde Graven?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
den Mand, hvis Vej er skjult, og hvem Gud har spærret for?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Thi før jeg æder mit Brød, kommer mit Suk, og min Hylen bryder frem som Vandet.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Thi det jeg frygtede saare for, det kom over mig, og det jeg gruede for, kom paa mig.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Jeg var ikke rolig og var ikke stille og hvilede ikke; men det blev til Uro.
